Ne pregătim pentru sărbătoarea Sânzienelor! 24 iunie, cea mai lungă zi din an! Moment de răscruce situat la mijlocul anului

Posted on by Țărăncuța Urbană

24 iunie! Ne pregatim pentru sarbatoarea Sanzienelor!

Vino cu ia ta pe Platoul Bucegi, în preajma Sfinxului, în data de 24 iunie, începând cu ora 14. Te așteptăm cu drag, să serbăm împreună Ziua Universală a Iei!

300x250

Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor. Încinşi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roţi aprinse, şi ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă şi care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Tradiţiile acestea, care există şi acum în ţările Europei Centrale şi de Nord datează de secole, cu mult înaintea creştinismului.

După ce se trece de miezul nopţii şi focurile se sting, oamenii se îndreaptă în linişte spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, după credinţa populară, în noaptea aceasta ca şi în toate nopţile importante ale anului, hoinăresc hai-hui prin lume. De aceea, cu această ocazie se realizează şi practici de pomenire a morţilor, numite Moşii de Sânzâiene: se face curăţenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări şi se dă de pomană la cimitir.
În această zi, florile de sânzâiene, împletite în cununi, sunt atârnate, până în anul următor, la ferestre, la porţi, la streşinile caselor, cu credinţa că vor apăra oamenii, animalele şi recolta de forţele nefaste, malefice şi vor aduce noroc şi belşug. Aceste cununi sunt folosite şi pentru prevederea viitorului, în funcţie de felul în care cad după ce sunt aruncate pe casă.
Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Gallium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuinţări în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat şi proprietăţi mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea respectivă, îşi va visa cu siguranţă ursitul. Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânzâiene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase.
În acelaşi timp, floarea de Sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înfloreşte înainte de Sf. Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetaţia plantelor este prea avansată. La trei zile după Solstiţiul de Vară, ziua începe deja să scadă. Întreaga vegetaţie îşi pierde cîte puţin sevele şi aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de Sânzâiene, fiind considerată cea mai bună zi din an pentru aceasta, florile potenţându-şi puterile şi mirosurile înainte să le înceapă declinul. Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, sunt duse la biserică, cu credinţa ca vor fi sfinţite şi prin aceasta vor fi curăţate de influenţele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale pădurilor.
Pentru ţărani această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credinţa populară se crede că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul sau după Sânziene,este de rău augur, deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat.
Bibliografie:
Mihail Sadoveanu, Nopţi de sânzâiene. Paştele blajinilor, Editura Minerva, 1980

Related Posts

8 thoughts on “Ne pregătim pentru sărbătoarea Sânzienelor! 24 iunie, cea mai lungă zi din an! Moment de răscruce situat la mijlocul anului”

  8. DRAGOBETELE

    Dragobetele, fiul Babei Dochia simbolizează sărbătoarea dragostei în tradiţiile româneşti. Sărbătorit pe 24 februarie, Dragobetele este un obicei românesc care marchează începutul primăverii.
    În mediul rural, Dragobetele se sărbătorea prin logodne simbolice şi prin jocuri de iubire.De mult, Dragobetele era prilej de bucurie și distracție pentru toată comunitatea locului. Azi, au rămas doar amintirile bătrânilor și însemnările etnografilor care povestesc despre tradițiile și obiceiurile acestei sărbători laice.
    În mediul urban, aceste tradiţii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sărbătoare de împrumut occidental.
    Dragobete, sărbătoarea bunei dispozitii şi a iubirii în grai românesc!
    Puţini sunt cei care cunosc cu adevărat tradiţiile româneşti sau obiceiurile româneşti păstrate din generaţie în generaţie pentru sărbătoarea de Dragobete. Puţini sunt şi cei care mai sunt interesaţi de ritualurile acestei sărbători de când sărbătoarea occidentală de acceaşi natură, Sfântul Valentin a dobândit statut mioritic.
    În ziua de Dragobete, femeile din sat aveau grijă să hrănească din belșug păsările din curte, dar și pe cele ale cerului ca anul să fie bogat. De Dragobete nu se sacrificau păsări sau animale în nicio gospodărie, deoarece se credea că fetele și femeile nu vor avea niciodată copii.
    De Dragobete, nimeni nu făcea treabă, nici în casă, nici pe afară, ziua fiind considerată de popor o mare sărbătoare venită din moși-strămoși. Se credea că cel ce nu va respecta această zi așa cum se cuvine, nu va mai avea glas omenesc și va ciripi precum păsările.

Comments are closed.