5 infecţii – des întâlnite şi de multe ori neglijate

Disconfort, dureri, griji. Infecțiile vulvo-vaginale sunt principalul motiv pentru care ar trebui să ajungi la medicul specialist pentru un control, în afara controalelor regulate. Toate aceste infecţii vin cu o serie de simptome pe care le poți recunoaște ușor, dar atunci când observi disconfort sau modificări în ceea ce privește funcționarea aparatului reproducător, trebuie să mergi la medicul ginecolog pentru un diagnostic exact și, evident un tratament.

Tratamentul infecțiilor vulvo-vaginale se face doar la recomandarea medicului specialist și prin respectarea exactă a specificațiilor acestora. Un lucru, de multe ori neglijat este faptul că în cazul unor infecţii, ambii parteneri trebuie să se trateze, după stabilirea diagnosticului. Netratate, aceste infecții pot favoriza apariția virusului HIV, pot duce la naștere prematură, anexite sau infecții urinare frecvente.

5 infecţii – des întâlnite şi de multe ori neglijate

Salpingita este o patologie inflamatorie a trompelor uterine. Aceasta apare ca urmare a unei infecții la acest nivel, de cele mai multe ori, ca urmare a unei boli cu transmitere sexuală.

Tratarea acestei patologii este esențială, deoarece una dintre complicațiile specifice este infertilitatea. Una din cauzele infertilităţii este şi aparţia unui fibrom uterin. Afectarea sarcinii apare în funcție de localizarea, dimensiunea sau numărul de fibroame. Fibromul uterin poate crește riscul de avort spontan. Până în prezent nu este cunoscută cauza concretă a apariției fibromului uterin. Cele mai multe studii consideră că dezechilibrul hormonal este cauza principală, la care se asociază sau nu componenta genetică.

De aceea, este important a merge la medic de la primele simptome.

Diagnosticul salpingitei se face de către medicul ginecolog. Este important a consulta medicul cât mai devreme de la apariția simptomelor. 

Diagnosticul se stabilește în urma anamnezei, a examenului clinic și a investigațiilor. În cadrul anamnezei, medicul va pune întrebări referitoare la:

debutul simptomelor;

descrierea simptomelor;

activitatea sexuală desfășurată;

istoric de boli cu transmitere sexuală;

tratamente administrate.

Tratamentul salpingitei constă în administrarea medicamentelor antibiotice. Selectarea antibioticului se face în funcție de agentul patogen care a generat infecția. De asemenea, antibioticul se administrează și partenerului de cuplu. Riscul de complicații sau sechele scade cu cât tratamentul este instituit mai repede. 

Un alt element important este reprezentat de faptul că existența actelor sexuale neprotejate favorizează reinfectarea.

Cistita este o afecțiune inflamatorie care se manifestă la nivelul vezicii urinare. De cele mai multe ori, prezintă simptome specifice. Însă, în sarcină sau la persoanele imunosupresate, poate fi asimptomatică sau cu simptome de intensitate ușoară. Vizita la medic necesită a fi efectuată încă de la apariția primelor simptome, deoarece netratată poate conduce la apariția complicațiilor. 

De cele mai multe ori, cauza este bacteriană. Sursa de infecție este reprezentată de bacteriile de la nivelul anusului. Ca urmare a distanței scurte dintre uretră și anus, dar și a lungimii reduse a uretrei, infecțiile la femei sunt favorizate. Adesea, bacteria responsabilă de apariția cistitei este Escherichia coli (E. coli). 

În funcție de durata de manifestare a simptomelor cistitei, dar și de cauza care determină afecțiunea, cistita se poate clasifica în:

cistită acută;

Cistita acută constă în apariția unui singur episod de cistită. Aceasta se caracterizează printr-o reacție inflamatorie a mucoasei vezicii biliare.

cistită cronică;

Aceasta se manifestă în cazul în care leziunile de la nivelul vezicii urinare nu se vindecă corespunzător, fie ca urmare a lipsei tratamentului sau a alegerii tratamentului necorespunzător. Este caracterizată de recidiva episoadelor de cistită. 

cistită neinfecțioasă;

Acest tip de cistită este determinat de alți agenți, în afară de cei infecțioși. Astfel, poate fi cauzată de factori chimici, radiații, unele patologii, care stimulează inflamația mucoasei vezicale.

Imediat cum este diagnosticată, cistita necesită administrarea tratamentului. În cazul în care cauza este de natură infecțioasă, tratamentul optim este cel antibiotic. Alegerea medicamentelor potrivite se face în funcție de rezultatele obținute prin intermediul antibiogramei. 

Candidoza vaginală este o infecție fungică (cauzată de cele mai multe ori de o ciupercă microscopică numită Candida albicans) care produce iritație, secreție vaginală și mâncărime intensă la nivelul vaginului și vulvei. Este una dintre cele mai frecvente infecții vaginale, estimându-se că afectează 75% dintre paciente cel puțin o dată în cursul vieții și 45% dintre femei au două sau mai multe episoade. 

Principalele simptome ale candidozei includ secreția vaginală albă, vâscoasă, fără miros caracteristic, iritație, prurit (mâncărime), rash (erupție), roșeață și edem al vulvei, durere, senzație de arsură la contact sexual sau în timpul urinării.

În funcție de gravitatea simptomelor și de frecvența episoadelor, candidoza vaginala poate fi simplă sau complicată. Tratamentul candidozei vaginale depinde de severitatea simptomatologiei și de frecvența episoadelor.

Pentru formele simple se recomandă tratamentul local sub forma de unguent sau ovule vaginale, pe o perioada scurtă de până la 3-7 zile sau chiar în doza unică. Totuși pentru menținerea efectului unii specialiști recomandă un regim mai lung cu unguent pentru 7-14 zile concomitent cu tratamentul oral cu fluconaloz la fiecare 3 zile, în total 3 doze.  

Prevenția oricărei infecții genitale inclusiv a candidozei vulvovaginale constă în măsuri de igiena intimă adecvate, folosirea lenjeriei de bumbac, evitarea hainelor strâmte ce mențin umiditatea și căldura, evitarea dușurilor vaginale și a produselor de îngrijire iritante, folosirea produselor cu lactobacili, evitarea tratamentului antibiotic neadecvat, controlul unor dezechilibre imunologice sau a nivelului de glucoză.

Cervicita reprezintă o stare inflamatorie la nivelul cervixului (colului uterin), apărută ca urmare a unei infecții cu transmitere sexuală sau din cauze noninfecțioase. Tabloul clinic poate fi unul sugestiv pentru o afecțiune de la nivelul sistemului reproducător, dar poate fi și asimptomatic.

Tabloul clinic din cervicită poate fi asimptomatic, astfel că inflamația colului uterin poate fi descoperită întâmplător în urma unui consult ginecologic. 

Pentru a putea evalua starea colului din punctul de vedere al aspectului și numărului celulelor, medicul va efectua un test Papanicolau, prin care vor fi prelevate celule de la nivelul cervixului. 

Tratamentul cervicitei este adaptat în funcție de cauza declanșatoare și de severitatea tabloului clinic.

În cazul cervicitei de cauză alergică, primul pas este renunțarea la folosirea produselor care ar fi putut declanșa reacția de hipersensibilitate. Ulterior, aceste produse pot fi înlocuite cu unele care nu produc reacții alergice. 

În cazul cervicitei infecțioase, în urma izolării patogenului responsabil pentru declanșarea răspunsului inflamator, tratamentul diferă în funcție de microorganism: tratament antibiotic şi tratament antiviral – folosit pentru reducerea simptomatologiei cauzate de către patogenul viral în cauză

Gonoreea reprezintă o patologie de cauză infecțioasă, produsă de către bacteria neisseria gonorrhoeae. Gonoreea este o infecţie care se transmite pe cale sexuală, atât la barbaţi, cât şi la femei, şi care afectează organele genitale, rectul şi gâtul şi, mai rar, ochii.

Riscul de infecţie este ridicat în cazul persoanelor care practică sexul neprotejat, cu mai mulţi parteneri. Afecţiunea cauzează diverse simptome şi nu trece de la sine, fiind necesar tratamentul de specialitate. Lăsată netratată, gonoreea poate cauza complicaţii grave.

În general, în cazul femeilor, infecţia se localizează la nivelul cerivxului (colul uterin), iar în cazul bărbaţilor, la nivelul uretrei, canalul prin care urina este evacuată.

Gonoreea este contagioasă şi se transmite uşor în timpul unui act sexual neprotejat. Gonoreea nu se transmite prin atingeri sau sărut, prin folosirea aceleiaşi toalete sau tacâmuri.