Ardelenii și medicamentele. Părintele homeopatiei Samuel Hahnemann a lucrat timp de aproape trei ani la Sibiu, ca medic personal al guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal

Este puțin cunoscut faptul că părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann (1755-1843), a lucrat timp de aproape trei ani, între 1777 și 1789, la Sibiu, ca medic personal și secretar al guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal.

Se crede că în această perioadă el a luat contact cu medicina tradițioanlă transilvăneană, lucru care l-a ajutat la cristalizarea teoriei sale.

O relatare interesantă despre felul în care românii din Transilvania acelei vremi receptau tratamentele științifice, este exprimată de medicul Adam Chenot, unul dintre cei mai cunoscuţi discipoli ai lui Hipocrat din perioada Iluminismului. Acesta a fost protomedicus (șeful comisie sanitare a principatului) în Transilvania în 1774. El i-a descris pe pacienții românii din Transilvania cu acribie de savant: „Când îi atacă ori îi copleşeşte boala, nu se lasă răpuşi ca saşii, nici nu se sperie ca ei. Şi pricinile bolilor ce le îndură, ei le atribuie după credinţa lor religioasă păcatelor săvârşite. Astfel, în comparaţie cu saşii, sunt mai potriviţi pentru vindecare,  (…) daca n-ar fi stăpâniţi de prejudecăţi de neînvins faţă de medici, la care nu recurg niciodată sau numai atunci când totul s-a sfârşit. Şi chiar atunci, abia pot fi înduplecaţi să ia alte medicamente decât cele pe care le găsesc pe gustul şi gândul lor. Şi de acestea foarte rar se ţin”.

În Transilvania funcționează două muzee de istorie a farmaciei, unul la Cluj-Napoca, altul la Sibiu.

Cel din Cluj-Napoca găzuiește o colecție spectaculoasă de doctorii care se prescriau bolnavilor înainte de generalizarea medicinei moderne.

Printre exponate se numără „praful de mumie adevărată”, care costa greutatea sa în aur și despre care se credea că vindecă orice boală. „Într-un fel era adevărat, fiindcă după ce luau așa ceva, bolnavii nu prea mai simțeau niciun fel de tulburare sau durere, fiindcă treceau pe lumea cealaltă”, spune cu umor muzeograful Radu Crișan. Alte leacuri din această colecție erau însă eficiente. De exemplu, „Theriaca Venetiana”, o rețetă străveche de 60 de concentrate din plante, plus opiu și carne de viperă, preparată în veacul al XVIII-lea în farmacia „La Madonna” din Veneția. Era folosită ca antidot în caz de otrăvire, și avea efectul scontat în cazul otrăvurilor ușoare.

La muzeul sibian, una din piesele de rezistență este chiar colecția de medicamente homeopatice, care conține 2.900 de piese, truse și sticluțe cu rețete, toate provenind de la o veche farmacie din localitate, „La Îngeri”.

Cei care vor să vadă pe viu cum arăta o spițerie din alte vremuri, pot vizita farmacia din Biertan, cea mai veche din Transilvania care încă funcționează. A fost deschisă în 1809 de către farmacistul Johannes Jikeli într-o casă cu arhitectură tipic săsească, datată în 1571. A rămas în mâini private până la instaurarea comunismului, când a fost naționalizată. Acum este administrată de o firmă privată din localitate.

De asemenea, farmacia Richter de pe strada Regele Ferdinand nr 37 din Cluj-Napoca păstrează o parte din mobilierul original, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Această farmacie funcționează la parterul Palatului Szeki, denumit astfel după farmacistul și profesorul universitar  Tibor Szeki, cel care a ridicat clădirea.

sursa: Transilvaniareporter

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com