Costinești. De la rock și lumea bună la shaorme și manele

Cândva am spus că voi scrie aici doar despre lucrurile frumoase. Dar când un loc frumos s-a schimbat în rău, când nostalgia te lovește ce faci? Te apuci să depeni amintiri. De această dată vreau să vă arăt Costineștiul. Cum l-am găsit eu după aproape 20 de ani.

De la rock și lumea bună în 1980-1990, la shaorme pe ritm de manele. Dacă ești nostalgic nu-ți recomand să te întorci în stațiunea Costinești.

Partea tradițională a stațiunii, partea plină cu amintiri pentru generații întregi se află astăzi în totaritate în paragină.

În perioada comunistă şi până la începutul anilor 2000, Costineştiul era destinaţia preferată a tinerilor care voiau să îşi petreacă vacanţa pe litoral. Acum, noua înfăţişare, pare, mai degrabă, a fi locul potrivit pentru cei de vârsta a doua. Fix aceia care nu aveau voie să vină în stațiunea tineretului. Mai în glumă mai în serios, existau chiar și anunțuri legate de interzicerea persoanelor de vârsta a doua în stațiune.

În nord, în fosta zonă rurală a localităţii s-a construit și se construiește, deși plaja este foarte departe, și mult mai mică față de anii trecuți.

În acelaşi timp, aproape de plajă, vechile hoteluri şi spaţiile construite în anii ’70, pentru elevii şi studenţii care soseau aici cu trenurile estivale, alcătuiesc, în prezent, un tablou sumbru. Acum, ar trebui să existe anunțuri privind interzicerea nostalgicilor în stațiune.

Hotel Forum, Hotel Azur, Teatrul de Vară, Căsuțele de piatră, Căsuțele de lemn, Discoteca Ring … toate trăiesc în paragină. Cine nu a dorit ca acestea să evolueze precum vremurile … nu se știe. Cineva le-a blocat cu bună știință. Cert este ca staţiunea tinerilor şi a distracţiei, Costineştiul s-a transformat în ultimii ani în kitsch-ul litoralului. Aleile sunt pline de mici comercianţi, fast-fooduri cu mâncare în soare, jocuri, tarabe şi terase cu muzică lăutărească. Conform unei informații, primăria spune că nu poate să intervină în cele peste 35 de hectare de staţiune deţinute de BTT, atribuite printr-un ordin emis de Ministerul Turismului, pe vremea lui Dan Matei Agathon, 1992 – 1996.

Dar să trecem prin stațiune, cu nostalgie, cu o lacrimă pe obraz și cu fotografiile de odinioară în mână.

Festivalul de film din Amfiteatrul de vară atrăgea nume mari din cinematografia acelor ani și crease un adevarat fenomen. În timp și festivalul de film s-a schimbat: dacă în anii de aur se luau autografe de la vedete mai ceva ca la Cannes, în ultimii ani a existat doar Gala Tânărului Actor.

 

„Aici Radio Vacanța„. Așa începea orice dimineață de vară pe plaja de la Costinești. Aici puteai să îi dedici iubitei „Dragoste la prima vedere„.  DJ-ul era nimeni altul decât prietenul tuturor tinerilor din Costinești, Andrei Partoș.

La terase răsunau ritmuri rock, iar lângă Obelisc se cânta seară de seară la chitară.  Acum, discoteca Ring e aproape inexistentă, pe drumul spre epavă a apărut recent Mega Discoteca Costinești, iar pe plajă la boxe asculți Radio Kiss FM.

 

Cu privirea unui simplu trecator, totul în jur se mișcă într-un ritm amețitor. Dar satul de pescari transformat în loc de distracție pentru studenți parcă nu-și mai găsește farmecul de odinioară. A devenit un fel de bazar oriental.

Căsuțele de lemn au dispărut, dar au rămas cele de piatră de pe malul lacului. Nu vă imaginați că sunt moderne. Doar câteva au primit o zugrăveală, semn că un șmecher a pus mâna pe ele. Restul sunt părăsite.

 

 

 

 

 

 

 

Pe vremuri, la Costinești erau mai ieftine taberele studențești, multe primite cu burse. În căsuțele de pe malul lacului însă, nimeni nu venea singur: pe un loc se cazau de fapt 2, 3 prieteni, iar atmosfera era una incredibilă. Trenurile pline cu tineri porniți în aventură erau vestite. Acum gara este pustie, iar stațiunea plină de mașini, parcate fiecare pe unde poate.

Hotel Forum și hotel Azur. Știți bine cine putea să se cazeze aici în vacanță.

Hotel Azur, amplasat pe malul mării. O construcție interesantă și astăzi. A fost construit înaintea Hotelului Forum, aici fiind locul preferat unde se cazau mai marii de la București. Apoi s-au mutat la Forum.

 

 

 

 

 

Clasicele vederi cu epava sau obeliscul care ajungeau în toate colțurile țării au fost înlocuite cu magneți de frigider sau căni cu numele destinatarului. Epava este chiar o adevărată epavă. Dacă mai rezistă 10 ani ar fi bine.

 

 

Dacă vă uitați la cele două fotografii de mai jos îl veți înțelege pe nostalgic!

20 de ani distanță