De Rusalii se aduc acasă ramuri de tei înflorit, păstrează starea de bine din casă și se spune că alungă grindina, tot așa cum salcia este adusă de Florii

Ai simțit izul teilor în aceste zile? Da, sunt convinsă! De Rusalii există o tradiție- se aduc acasă ramuri de tei înflorit, păstrează starea de bine din casă și se spune că alungă grindina, tot așa cum salcia este adusă de Florii.

Din spusele bătrânilor, batistele îmbibate cu ceai de tei și aplicate pe ochi seara, îndepărtează cearcănele atât de inestetice pe care orice femeie, care are grijă de ea, se chinuie să le ascundă sub straturi de fard. Cremele naturale care au în compoziție pulberea florilor de tei, calmează pielea, ameliorează acele pete roșii care produc mâncărime și iritație, întinde și atenuează ridurile din jurul ochilor.

Proprietățile vindecătoare ale teiului sunt cunoscute încă din vechime, când se foloseau în scopuri medicinale coaja, frunzele și seva, iar mai târziu au început să fie întrebuințate și florile.

Teiul este considerat un arbore sacru în folclorul țărilor din vestul Europei, iar pentru vechii celți simboliza altruismul. În timpul Evul Mediu există obiceiul ca îndrăgostiți să-și jure iubire veșnică la umbra unui tei, deoarece există credința ca acest copac îi face pe oameni să spună numai adevărul. Și la români ceaiul de tei este un aliat tradițional al sănătății fiind unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri de la noi. Arborele de tei este un campion al sănătății, toate părtile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul având valoare pe plan medicinal.

Teiul este raiul albinelor și înflorește prin mai – iunie – iulie, în funcție de specie și locul unde se află. Florile de tei nu sunt doar plăcut parfumate, ci au și virtuți terapeutice, mai ales în cazul bolilor respiratorii și digestive. Puterile vindecătoare ale teiului au fost descoperite din cele mai vechi timpuri, de pe când se foloseau frunzele, coaja și seva copacului.

Teiul conține substanțe mucilaginoase, o cantitate mică de ulei volatil, gume, tanin, zahăr, colina și acetilcolină. În uleiul volatil se găsește un alcool alifatic – farnesolul – care imprimă florilor de tei mirosul plăcut caracteristic.

Teiul roșu este cel mai răspândit în țara noastră. Crește pe solurile brune și este o specie de semiumbră. Teiul alb are pretenții mai ridicate față de temperatură, fiind destul de rezistent la secetă. Teiul cu frunza mare este mai rar, mai pretențios față de căldură și lumină. Se întâlnește la limita dintre câmpie și deal, pe soluri fertile.

Ceaiul de tei se recomandă în caz de răceală, gripă, guturai și bronșite, deoarece stimulează transpirația și ajută la scăderea febrei. De asemenea, florile de tei reduc inflamația la nivelul căilor respiratorii și ajută la eliminarea secrețiilor bronhice. Conținutul de ulei volatil conferă florilor de tei proprietăți neurosedative și antispastice, fiind utilizate ca sedative în insomnii, stări anxioase și iritabilitate. Intern, planta se utilizează sub forma de infuzie: o linguriță de flori la 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5-10 minute și se beau 3-4 ceaiuri călduțe pe zi îndulcite cu miere de albine. Pentru efectul sedativ, se bea o cană cu o jumătate de ora înainte de culcare.

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com