Mai poartă cineva batistă? Nu batistă la sacou, ci batistă de suflat nasul. Vă mai aduceți aminte de nelipsita batistă pe care trebuia s-o avem la școală? Era dramă atunci când la controlul de dimineață un elev nu avea batista la el și unghiile tăiate. Azi, batista importantă din acele vremuri a trecut în uitare. Șervețelele de unică folosință parfumate sau neparfumate au acaparat povestea batistei de altădată.
Ne imaginăm că omul foloseşte acest pătrat de pânză “de când lumea”, dar nu e chiar aşa. Povestea ei începe abia în secolul al XIV-lea. Dar ce a fost înainte de batistă? Nu există nici o mărturie din vremea popoarelor vechi – evreii, caldeenii, asirienii, perşii. Oamenii de seamă ai Atenei şi-ai Romei, în schimb, purtau în mână şi la cingătoare o bucată de pânză cu care îşi ştergeau faţa, când transpirau, dar nicidecum nu-şi suflau nasul în ea.
Apoi a devenit atât de importantă, încât materialul din care era confecţionată – mătăsuri, inuri şi bumbacuri dintre cele mai fine – şi delicatele broderii ori arabescurile capricioase ale monogramelor spuneau ele singure totul despre starea socială ale celui care o purta! În scurt timp, ea avea să joace, avant la lettre, rol de… telegraf, câtă vreme era purtătoare de mesaje (o batistă fluturată ori scăpată jos “spunea” ceva celui care ştia să “decodifice” mesajul) şi însoţea lumea bună la petreceri, unde i-au fost “dedicate” chiar dansuri ce nu puteau începe fără ca partenera să o ţină, delicat, cu două degete.
Gandeste-te la toate lucrurile frumoase de langa tine si fii fericit – Anne Frank