Menu

Marilena Stoian despre vacanțele la țară

Întotdeauna i-a plăcut să petreacă vacanțele la țară, la gazdă, așa cum se spunea, într-un mediu relaxat și departe de forfota din orașe. Își aduce aminte cât de greu era înainte de 1989 să găsească o gazdă la Bran. Îi plăcea foarte mult acolo, mai ales mâncarea – brânza, berbecuțul, bulz-ul. Ulterior și-a deschis, chiar la Bran o afacere pe cont propriu. ”Am crezut de la bun început în potențialul regiunii Bran-Moieciu, deoarece a fost o zonă necooperativizată. Încă de atunci erau acolo multe case cu camera pentru oaspeți, cu băi pentru aceste camere, aspect rar întâlnit la acea vreme. Condițiile pentru cazare erau preexistente, iar zona este foarte frumoasă și aproape de București. M-am gândit că așa cu mi-ar plăcea mie să petrec o vacanță acolo, le-ar plăcea și altor bucureșteni, în primul rând”, își aduce aminte Marilena Stoian, preşedintele fondator ANTREC și director al revistei Vacanțe la țară.

Într-un interviu acordat revistei ”Dilema veche”, Marilena Stoian spune că pensiunile se diferențiază și ca stil: unele în stil rustic, altele – medieval, altele – contemporan.

 

Ce s-a schimbat în ultimul timp în turismul rural? Au apărut destinații noi?

Au apărut și destinații noi. Sunt, de pildă, stațiuni balneare care s-au revigorat, și-n zonele lor sunt pensiuni. De altfel, primele pensiuni din România au apărut în zonele balneare. Vorbesc de Govora, de Călimănești, pe lângă salină, de Tîrgu Ocna, de Praid, de Slănic… Multe stațiuni balneare și-au recăpătat vigoarea de altădată. Din păcate, mai sunt unele care nu sunt la înălțimea cunoscută, cum ar fi Băile Herculane.

Mai sunt și regiunile clasice, pe care le știm și noi, și străinii: Bucovina, Maramureș, Delta, Mărginimea Sibiului, Bran-Moeciu – care rămâne leagănul turismului românesc. Acestea se mențin. Au apărut multe pensiuni. E bine că sunt pensiuni de toate tipurile – și ca număr de camere (mici, de 5-6 camere, și de grup, de 10-15 camere), și ca grad de confort – și de 2, 3 margarete, dar și de 4, 5. (De 5 margarete sunt peste o sută în toată țara.) Multe se diferențiază și ca stil: unele în stil rustic, altele – medieval, altele – contemporan. Nu transformăm rețeaua într-un Muzeu al Satului în aer liber. Lucrurile evoluează.

Alte ținuturi noi, ca destinații, sunt Carpații de Curbură, Buzău, Vrancea – și ca zonă viticolă, e drumul vinului, drumul cramelor, și ca zonă de relaxare, e relativ aproape de București, nu mergi mult. Din urmă a venit nordul Olteniei, Gorj, Vâlcea. Recunoscută pentru mâ­năs­tiri, Horezu, Cozia, Bistrița, Mânăstirea Dintr-un Lemn, Polovragi, Tismana, dar și pentru natură, Cheile Sohodolului, Cheile Oltețului… Continuă oarecum cu Mehedinți și spre Banat cu Cazanele Dunării, o zonă care s-a dezvoltat ca destinație turistică, aproape de la zero. Acum sunt multe pensiuni, la Dubova, Eșelnița, de la Orșova începând, cu confort ridicat, care oferă și plimbări pe Dunăre, cu ambarcațiuni. Zona Cazanelor e multietnică, sunt cehi, slovaci, sârbi… Chiar la Margareta de Aur a câștigat anul acesta complexul Egreta, care constă în 15 bungalouri, locuințe lacustre, chiar pe Dunăre. Cu confort și respectând normele ecologice.

 

 

Care dintre zonele deja consacrate s-au dezvoltat?
 .
Cea de pe lângă Sighișoara, numită Țara Ovăzului. De la Rupea spre Sighișoara sunt sate unde au trăit mulți sași, celebrul Viscri, apoi Criț. Aici sunt multe pensiuni, proprietarii au investit și în renovarea bisericii evanghelice din localitate, a orgii din biserică. Între 9-14 august, se organizează Săptămâna Haferland (Săptămâna ovăzului). Atunci vin mulți sași, din cei plecați, se face bal săsesc, sunt mâncăruri tradiționale, activități pentru copii.
 .
Se poate face un top al cetăților din zona Brașov, Sighișoara, Sibiu?

.

Râșnovul este foarte bine renovată, precum și zona din jur. Acolo e o peșteră, unde se organizează concerte. Cetatea Rupea, de asemenea, a fost renovată. Mai pot fi vizitate Hărman, Prejmer. Cazare se găsește la Râșnov, la Prejmer.

Ce se mai întâmplă cu zona Bran-Moeciu, înfloritoare și controversată?

Aici, ca și-n multe alte locuri din țară, de altfel, nu s-a ținut cont de reglementări: să nu se facă construcții prea înalte, prea apropiate una de alta… Înainte (și aici mă gândesc la două generații înainte de noi) nu erau planuri, nu erau reglementări, dar se făceau lucrurile cu mai mult bun-simț: nu se construiau case prea înalte, acoperișul era de un anumit tip specific zonei: în Maramureș – de șiță, în Delta Dunării – de stuf, în Transilvania – cu țiglă. Acum au apărut construcții mari, care nu-s, de cele mai multe ori, ale localnicilor. S-au făcut pensiuni și, din dorința de a se extinde, s-a construit haotic, nu s-a ținut cont că trebuie o anumită distanță între case. Din păcate, asta s a întâmplat și în alte părți, în stațiunea Rânca, de pildă, care are o poziție minunată, dar construcții care nu sunt frumoase, ci înghesuite.

În Bran-Moeciu, în special în zona drumului național, s-au făcut construcții înghesuite, din dorința de a cîștiga din spațiu. Dar Bran-Moeciu înseamnă și Poarta, și Valea Șimonului, care merge pînă la poalele Bucegilor, și Predeluț – unde e o priveliște minunată spre Castelul Bran și se merge spre Piatra Craiului, spre rezervația de lupi și urși atît de vizitată de străini. Moeciu înseamnă și Podul Șimonului, și Măgura, și Peștera, și Drumul Carului, sate care merg spre Piatra Craiului. Sînt și locuri de cazare mai retrase. Puțină lume știe că în Bran e și o mînăstire, mînăstirea Bran, care inițial a fost schit, schitul Balaban, prin 2004- 2005 s-a construit, pe o culme retrasă. De jur-împrejur sînt vreo patru pensiuni.

Ce-și doresc turiștii de la o pensiune rurală?

Cei din zona Bucureștiului și a împrejurimilor lui merg în vacanțe pentru relaxare, socializare, ca să fie împreună cu prietenii, cu familia, pentru câte un eveniment, sau pentru un grătar, pentru mâncare, care e bună. Deși s-a lansat ideea că mulți dintre cei cu pensiuni, în special în zona Bran-Moeciu, cumpără de la Metro – a fost, într-adevăr, o problemă, într-o perioadă, căci li se cereau facturi, niște avize, pe care altfel nu aveau cum să le obțină dacă ofereau produse din propria gospodărie. Acum s-a revenit, este o strictețe, dar normală, mulți chiar câștigă din oferirea mesei. Majoritatea camerelor sunt cu grup sanitar propriu, majoritatea pensiunilor sunt de 3 margarete, puține de una sau două. Ce e foarte important și ce caută turiștii e curtea: cu foișor, să stea la aer, la un șpriț, la o bere, la o tablă. Cu loc de joacă pentru copii. Micul dejun e întotdeauna copios și spre brunch.

Ce mai pot face cei care practică turismul rural?

Plimbări cu bicicleta. Sau călărie. La Râșnov, de pildă, sunt vreo cinci centre de echitație. Drumeții, de exemplu în Bucegi sau în Piatra Craiului, cu ghid. Excursii în căutare de plante medicinale – dar românii nu prea sunt dornici de așa ceva, doar străinii.

Care este proporția turiști români / turiști străini?

Cam 30% străini, 70% români – așa sunt la noi, dar cam așa sunt și în majoritata țărilor europene, pentru că ai noștri vin pe parcursul întregului an, pe când străinii doar în vacanțe. Acum au mai apărut, în plus, și grupurile de seniori, de pildă din Austria, care vin independent de vacanțe la Sibiu, la Cazanele Dunării.

Turiștii pensiunilor rurale pot fi in­te­grați în niște categorii?

În ce privește vârsta, sunt cam toate categoriile: și tineri, interesați de activitățile de recreere, ping-pong, biliard, piscină… Nu-i nimic rău ca pensiunile să ofere și așa ceva, spun, pentru că mai sunt unii colegi care zic: dom’le, biliard la țară? Și mereu le răspund că nu e Muzeul Satului. Oamenii sunt tineri din secolul 21. E normal să aibă și saună, și jacuzzi. Sunt elemente de confort, de sănătate, până la urmă.

 

 

Turiștii străini sunt interesați și de altceva decut doar de statul la aer curat?

Unii sunt interesați de turismul de aventură. În Bucovina, pe Cheile Sohodolului, se facwhitewater raftingmountain biking. Desigur, sunt și costuri implicate, trebuie echipament. Noi am fost împotriva ATV-urilor, sunt pante periculoase, orășenii tineri nu-s familiarizați cu ele. S-a dezvoltat mersul pe bicicletă. Și cu drumuri pe la crame, cu degustări, cu explicații. Sunt unii care vin pentru păsări, în Deltă. Puțini care vin ca să trăiască în natură sau ca la fermă – olandezilor li se pare atractiv cu fânul, cositul – dar e foarte obositor, trebuie o anumită tehnică. Mai erau și niște nordici care voiau toaleta în curte. Dar astea sunt excentricități.

În general, străinii vor să fie curățenie și să știe dinainte exact cum va fi, dacă au baie. Vin pentru drumeții. Sînt tururi care includ ca punct central vizitarea mînăstirilor – și aici nu vorbesc de cei care merg în pelerinaj. În paralel fac și alte lucruri, văd o casă memorială, merg acasă la meșteri populari să vadă cum se încondeiază ouă. De pildă, la Horezu asta s-a dezvoltat mult.

Ce trebuie să aibă o pensiune ca să câștige mai multe margarete?

Multe facilități pentru agrement, saună, piscină. Camere mai spațioase, decorate personalizat.

E greu să-ți faci o pensiune?

Până la opt camere nu îți trebuie aviz de la pompieri, care e greu de obținut. Nu mai e așa de complicat.

Cum e în alte locuri din Europa?

La ei se închiriază mai mult la cheie, fără să fie și proprietarul acolo. Înainte se închiria numai pe-o săptămână, acum și pe week-end. Se face diferența între ­guest house sau farm house și bed and breakfast. Între ce închiriezi la cheie și o cameră, două, trei, cu noaptea. La noi nu se face diferența prin legislație. În Italia, de pildă, e dezvoltat agroturismul – pensiuni care au și activitate agricolă. Cei care au agroturism beneficiază de impozite favorabile și au acces la credite avantajoase. Pentru a păstra populația în zone rurale, și agricultura, ca să nu se deșertifice. La fel se întâmplă în Austria: ca să fie în continuare vacile, pe culmile Alpilor, imaginea tipică, sunt favorizați prin legislație. La noi a fost scutire de impozit pe profit, pe venit, în 2000, și atunci s-a și dezvoltat mult agroturismul. Pentru că oamenii de la țară, din ce câștigă acolo, își mai cumpără o centrală, își mai fac o baie. Programul SAPARD a stricat, după părerea mea, pentru că cerea o parte de cofinanțare foarte mare. Și localnicii nu aveau atâția bani.

Există studii de specialitate pentru cineva care vrea să facă agroturism?

Sînt cursuri, care te învață lucruri practice. Și nu durează mult. Există și master în agroturism.

Ce ar mai trebui să facă posesorii de pensiuni ca să le meargă mai bine?

Mai multă promovare online, mai multe evenimente. Au site-uri, dar nu le actualizează, le-a făcut câte un turist, cândva… Trebuie să înțeleagă că nu trebuie să-și mărească neapărat capacitatea. Și să jongleze cu tarifele, în funcție de sezon. Turiștii vin aici ca să se retragă.

 

Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana Toma.
Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei – lăsată moștenire, satul și viața la țară.
Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte.
Am venit la București de la țară, chiar dacă țara mea se afla la vreo 60 de kilometri de Capitala țării. Acum ați înțeles și numele blogului meu.
Am un copil, mai celebru decât mine, un mic actor, Tudor Roșu :). Născut la București îi place să bată mingea pe strada copilăriei mele, natura și tot ce este frumos. Deci iubește ce iubesc și eu!
Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele!
Cu drag,
Țărancuța Urbană
tarancutaurbana@gmail.com

Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana Toma. Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei - lăsată moștenire, satul și viața la țară. Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte. Am venit la București de la țară, chiar dacă țara mea se afla la vreo 60 de kilometri de Capitala țării. Acum ați înțeles și numele blogului meu. Am un copil, mai celebru decât mine, un mic actor, Tudor Roșu :). Născut la București îi place să bată mingea pe strada copilăriei mele, natura și tot ce este frumos. Deci iubește ce iubesc și eu! Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele! Cu drag, Țărancuța Urbană tarancutaurbana@gmail.com

No comments

Gandeste-te la toate lucrurile frumoase de langa tine si fii fericit – Anne Frank

Feed Instagram

Load More
Something is wrong. Response takes too long or there is JS error. Press Ctrl+Shift+J or Cmd+Shift+J on a Mac.
VREI SĂ FACI O PLIMBARE? Prognoza pe trei zile! Vezi aici cum va fi vremea!
21°
cer senin
humidity: 49%
wind: 1m/s N
H 17 • L 15
9°
Sat
12°
Sun
12°
Mon
15°
Tue
7°
Wed

NEWSLETTER

Rămâi la curent cu noutăţile de pe Ţărăncuţa Urbană

PINACOTECA BUCUREȘTIULUI – UN PROIECT INTERBELIC

Ziua cea mare1 august 2017
Locatia: Muzeul Municipiului București - Palatul Suțu După 26 de ani, Pinacoteca Municipiului București își redeschide colecțiile în fața publicului, oferind o retrospectivă a principalelor donații, Ioan Movilă si Filip Marin, precum și a celor mai reprezentative lucrări achiziționate în perioada interbelică.

Roxana Toma ( tarancutaurbana.ro ) pregătește colecția de perne Arta amintirii

Tarancuta Urbana

Facebook
Pinterest
Instagram