Moșii de vară și Rusaliile – sărbătorile care încheie ciclul sărbătorilor pascale

Moşii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la 50 de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh. La Moşii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie.  La Rusalii, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul sărbătorilor pascale.

Există obieiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor.

La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană cât mai multe bunătăţi în vase din lut sau din lemn. Femeile sărace umpleau vasele pentru pomană cu apă de izvor, în timp ce altele, mai avute, puneau lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri ce amintesc de numele sărbătorii „rosa“ şi Rusalii, la care se adaugă busuiocul.

La Moşii de vară se puneau în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările. „Trebuie remarcat că bucovinenii nu mâncau la Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare.

La Moşii de Sân-Petru se dădeau ulcele pline cu cireşe din primul cules, iar la Sfântul Ilie se dădeau de pomană mere, mai ales femeile oferind aceste fructe copiilor. Prin Banat se oferea, la această dată, şi porumb fiert. La Moşii de la Schimbarea la Faţă se ofereau struguri, se făcea chiar şi colivă de struguri. La Vinerea Mare, aşa cum era numită popular Sfânta Parascheva, se împărţeau colaci şi mere.

– La sate, dar şi la oraşe, ofrandele se împart mai ales săracilor şi străinilor. Se spune că nu e bine să dai pomeni rudelor.

– Este bine ca mâncarea dată de pomană să fie caldă, sau măcar un fel, deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei de dincolo.

– În multe localităţi din Muntenia, pomana care se dă pentru sufletele rudelor adormite este pusă îndeosebi în vase de lut noi. Acestea trebuie umplute cu mâncarea şi băutura preferată de răposaţi.

– Se dau de pomană căni, iar toarta acestora se împodobeşte cu flori şi cireşe. De asemenea, cănile dăruite de pomană trebuie umplute cu vin, cu suc sau cu apă îndulcită cu miere.

În mitologia şi folclorul românesc, Rusaliile sunt numite şi Dansele, Ielele, Paraidele, Sfintele, Şoimanele sau Zânele. Spre deosebire de celelalte făpturi fermecate, Rusaliile umblă pe pământ doar în anumite răstimpuri, mai ales în Săptămină Rusaliilor.

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com