Povestea lalelelor plină de intrigi şi inimi frânte

Se spune că lalelele au apărut, pentru prima dată, acum sute de mii de ani într-o zonă cuprinsă între nordul Chinei şi sudul Europei. Povestea lor este plină de intrigi, înşelătorie, furturi şi inimi frânte.

Conform unei legende persane, în legătură cu laleaua roșie, se spune că un tânăr pe nume Farhad s-a îndrăgostit de frumoasa Shirin. Când tânărul a aflat că fata de care el s-a îndrăgostit a fost ucisă a fost atât de copleșit de durere încât s-a sinucis sărind cu calul sau de pe marginea unei stânci. Legenda spune că acolo unde cădeau picături din sângele său apărea câteo lalea roșie, iar astfel laleaua roșie a devenit simbolul iubirii perfecte, iubirii eterne sau pasionale. De asemenea, se mai spune că centrul lalelei reprezintă inima celui ce o oferă și că motivul pentru care acesta este negru, catifelat și întunecat este datorită căldurii pasiunii iubirii ce o poartă cel îndrăgostit în suflet.

Oricât de greu ar putea fi de crezut, locul de origine al lalelelor se află… în munții Himalaia. Lalelele fac parte din aceeași familie de plante din care fac parte și crinii, iar una dintre rudele lor este ceapa. Turcii au fost primii care au adus lalelele din Himalaia și au început să le cultive ca plante ornamentale. Lucru care s-a petrecut în urmă cu aproximativ 1.000 ani. De altfel, cuvântul tulipă își are originea în cuvântul “turban”.

Lalelele au fost aduse în Europa din Turcia la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1593, Carolus Clusius, unul dintre cei mai reputaţi botaniști din Europa, a înființat în Leiden (Olanda) o grădină botanică vestită, printre ale cărei atracţii se numărau şi lalele aduse de la curtea sultanului Soleiman Magnificul. Există peste 3.000 de varietăți de lalele, cele mai răspândite fiind lalelele roșii.

Laleaua neagră este de fapt de culoare roșie. Roșu închis, de fapt.

Călătorii care poposeau în prosperele oraşe negustoreşti ale Olandei în preajma anilor 1630 descopereau cu umire un popor cuprins de o manie ciudată: mii de oameni, de la negustori bogaţi la simpli speculanţi de origine modestă, erau mânaţi de frenezia de a cumpăra şi a vinde. Obiectul tranzacţiilor lor era unul cât se poate de nefiresc: laleaua, o floare delicată şi exotică, recent sosită din Orientul Îndepărtat.

În unele țări, lalelele sunt comestibile: în funcție de soi, gustul petalelor variază de la un gust asemănător gustului de fasole, la gustul salatei. Motiv pentru care, în timpul crizei alimentare din cel de-al Doilea Război Mondial, lalelele au constituit o sursă de hrană pentru mulți olandezi. Astăzi, lalelele sunt folosite la aperitive și în unele salate. Și, pentru cei interesați: există chiar și un vin de lalele.

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com