Menu

Raluca Anghel: „Lângă bunicii mei, mi-am luat cele mai importanţe lecţii. Mi-am luat cei 7 ani de acasă”

Raluca Anghel, jurnalist, PR Manager:

„Lângă bunicii mei, mi-am luat cele mai importanţe lecţii. Mi-am luat cei 7 ani de acasă”

 

A fost crescută de un bunic austriac şi o bunică poloneză în România, în Moldova. Bunica crescută la pension a educat-o într-un spirit civic, ordonată şi corectă. Bunica ei făcea ikebana. Avea un vas special, iar în fiecare dimineaţă culegea flori din grădină şi le schimba. Ceilalţi bunici, cu o altă poveste. Bunicul un tânăr avut s-a căsătorit o fată săracă. Şi au trăit fericiţi toată viaţa lor.

Raluca Anghel, jurnalist de profesie, deşi e absolventă a facultăţii de drept a lucrat în ultimii ani în Ministerul Turismului. S-a retras de ceva vreme şi a ales din nou mediul privat, de unde va continua să promoveze România.

 

Aşa cum v-am obişnuit, în fiecare lună mi-am propus să stau de vorbă cu oameni frumoşi, tineri, care au copilărit la bunici, iar viaţa de la ţară şi-a pus amprenta asupra lor. Şi în această lună am găsit un om frumos cu multe multe amintiri din copilărie. Proiectul meu este susţinut de Art&Craft Romania.

 

 

 

Ai copilărit la țară, la bunici?

Da, am copilărit și la țara. De multe ori mă întreb, ce aş fi fost eu acum dacă nu aş fi trăit experienţele satului românesc în inima Moldovei mele dragi. În fiecare vară şi iarnă, locuinţa mea se muta pentru o perioada la Piatra Neamţ.

 

Ce îți amintești despre satul copilăriei?

Satul copilăriei era mai bine spus o comuna mare, undeva în Moldova. O comună cu oameni gospodari și foarte credincioși, așa cum sunt majoritatea celor din regiunea mea natală. Cred că nu este săptămână din viaţa mea să nu mă întorc cu gândul şi cu toată fiinţa la momentele copilăriei petrecute la sat, îmi amintesc de mâncatul fructelor nespălate direct din copac, de frica mea când treceau seara în preajma orei 20.00 vacile de la păscut spre casa, de slujba de duminică care venea cu ritualul ei, cu rochiţele noi făcute de bunica mea special pentru ziua sfântă de duminică …. de scăldatul în Cracău, de prietenii mei cu care îmi petreceam ore, zile şi săptămâni fără să ne plictisim inventând jocuri, împărtăţind ce aveam noi mai de preţ: dulciuri, cărti, jucării, timbre …. vise. Nu uit gustul mămăliguţei cu brânză şi smântână proaspăt făcută de tanti Ileana.

 

Cum vezi satul românesc actual?

Schimbat. Nu știu dacă neapărat în bine, dar schimbat. Putem vorbi aici despre sate și sate. Nu sunt la fel. Diferența o fac oamenii și cât de gospodari sunt, sau nu sunt. Dar ca și condiții, clar că satul românesc a evoluat. Doar că pe alocuri s-a transformat într-un kitsch. Nu toți au luat ce a fost mai bun pe unde au fost plecați. Au venit înapoi în sate și au renunțat la frumoasele noastre case populare în detrimentul unor case imense, fără o arhitectură care să ne reprezinte. Au vrut să se fălească și au uitat ce înseamnă frumuseţea simplității autohtone. Mi-e dor de satul meu …. şi când mi-e aşa de dor fug în Bucovina, la Agapia, Văratec sau Sihăstrie … la mânăstirile mele de suflet unde încă mai respir aerul cu miros de răşină şi lemne care ard în sobă.

 

Ce lecţii de viaţă ți-a oferit copilăria trăită la sat?

Lecţii? Lângă bunicii mei, la sat şi la oraş mi-am luat cele mai importanţe lecţii. Mi-am luat cei 7 ani de acasă, respectul, bunătatea, empatia, responsabilitatea. Acolo m-am format ca om care iubeşte ceea ce este şi este recunoscător că s-a născut undeva unde valorile erau puternice, într-un timp în care lucrurile se reparau, nu se aruncau şi într-un moment în care adevăratele valori erau la mare preţ.

 

 

Crezi că meșteşugurile și valorile tradiţionale trebuie promovate?

Fireşte! Nu există alt răspuns decât DA! Ca român, dar şi în calitatea mea de fost consilier al Ministrului Turismului şi Director de Promovare în cadrul Ministerului Turismului am promovat cât am putut România valorilor sale. Satul românesc, tradiţiile, oamenii care încă mai păstrează secretele noastre ancestrale. Recunosc, iubesc România care toată se regăseşte în  motivele populare cusute pe ie, ţesute pe covoarele olteneşti, în misterele de la Sarmisegetuza, în picturile de pe mânăstirile din Bucovina, în mesajele de pe porţile maramureşene. Cred că puterea românului vine din versul lui Eminescu, din pana lui Enescu, din înţelepciunea lui Moromete şi din genialitatea lui Brancuşi. Mi se pare atât de adevărat că veşnicia s-a născut la sat …. fără să vreau să par altcumva decât sunt şi simt … cred că păstrând un sat autentic mai avem o şansă pe harta valorilor lumii.

 

 

 

 


 

Un popor se pierde dacă nu își cunoaște trecutul, tradiția și istoria populară. Ce trebuie să facem pentru asta?

Un popor fără istorie, fără identitate naționala este un popor care se va pierde în Neantul istoriei. Trebuie să ne promovăm! Trebuie să ne lăsăm descoperiți! Să arătăm ce avem mai bun și mai frumos. Valorile trebuie promovate. Descoperim acum motive tradiționale românește la unele dintre cele mai mari case de modă din lume. Trebuie să ne ridicăm și să spunem că sunt ale noastre. Trebuie să le includem în patrimoniul nostru ca și popor și să ne batem pentru fiecare lucru revendicat de unii sau alții. Meșteșugarii cei care mai sunt trebuie ajutați și promovați. Promovarea și protecția lucrurilor noastre tradiționale este esenţială. Alături de prietena mea, Cristina Chiriac anul trecut la Hobiţa am luptat să introducem IA în patrimonial universal… Cred că trebuie să luptăm mai mult să ni se recunoască meritele. Trebuie să folosesc acest moment să spun că apreciez tot ce face comunitatea online La Blouse Roumaine pentru a ţine vie moştenirea noastră – IA.

 

 

Descrie-mi Paștele și Crăciunul culinar așa cum erau ele în copilărie și ce anume ai păstrat din obiceiurile familiei.

Aş putea să scriu o carte despre asta, despre sentimentele unice care mă animă şi acum, după mulţi ani când vine vorba despre Paştele şi Crăciunul ACASĂ! Să nu uităm că sunt moldoveancă și cred că am spus suficient. Sărbătorile în Moldova sunt speciale din toate punctele de vedere. Nu sunt poveşti când auzim că se rupe masa de câte bunătăți sunt pe ea. Se coceau cozonacii în cuptor cu lemne și de Paste și de Crăciun. Se tăiau porcii de Crăciun și se făcea „pomana porcului” la care erau invitați toți cei care participau la acest moment. Se făceau preparate de porc care se adunau în afumătoarea din curte. Iernile pe atunci erau cu adevărat grele, dar nimeni nu se speria când zăpada era de doi metrii și bunicii erau nevoiţi să facă pârtie să putem ieși din casă. Noaptea vedeai doar fumul de la afumătoare și stelele pe cerul senin ca sticla de la ger și auzeai zăpada scrâșnind sub picioare. Era miros de brad peste tot. Se făceau sarmale, jumări, răcitura (piftie), borş de cocoş, turte pe plită și o mulţime de alte minunății. Cozonacii și iarna și la Paste erau mari și plini de nucă. Mirosea frumos în curtea bunicilor. De Paşte vopseam ouăle cu frunze de ceapă, sfeclă roșie. Le puneam într-un tifon cu frunze de pătrunjel şi leuştean și apoi le lăsam la fiert în apa colorată. Așa ieșeau ouăle cu model. Plecam la Înviere cu coșul plin de mâncare și acolo stăteam până aproape de dimineață. Era frumos! Toate familiile veneau de sărbători acasă la părinți și astfel comuna era într-o forfotă continuă.

 

 

Ce am păstrat? Din păcate bunicii nu mai sunt, așa că sărbătorile le facem în oraș. Am păstrat ce tradiții am putut. Mersul la biserica de Înviere și Crăciun, vopsitul ouălor, ne întâlnim cei care am mai rămas la fiecare Crăciun și Paşte. Coacem cozonaci, facem pască, avem ierni când facem noi produsele tradiționale de Crăciun. Mi-am propus de dragul amintirilor mele, de dragul bunicilor mei minunaţi să îl învăţ pe fiul meu Filip cum e să simţi româneşte şi de aceea nu trece Crăciun şi Paşte fără să fac cozonaci în casă, fără să simtă gustul poalelor în brâu făcute ca la bunica mea. Mi-e drag şi dor să simt şi să simtă copilul meu că în magia sărbătorilor acestea stă ceva mai mult decât cadouri, stă savoarea şi puterea mea ca OM! Acolo, în lucrurile acelea mărunte se întoarce Raluca când e obosită de prea mult ORAŞ, prea multe obligaţii, prea multe presiuni. În preajma sărbătorilor mă animă mirosul de sarmale, cozonac şi pentru colindele care răsună în casa mea fără excepţie de când eu însămi eram un copil.

 

 

Dacă ar trebui să alegi o zicătoare românească preferată, care ar fi aceasta?

“A fi OM  e lucru mare, a fi DOMN e o întamplare!”

Încă de când eram mică minunatul meu tată care acum e în stele mi-a spus această vorbă din popor şi aşa îmi ghidez eu viaţa şi relaţiile, cu respect faţă de cei de lângă mine, fără să uit cine sunt şi cum am fost crescută!

 

Ce rol au tradiţiile în viaţa ta?

Îmi plac tradițiile noastre. Vreau să nu le uit și să le pot transmite mai departe. Mă bucur de ele, nu pot să vorbesc despre un rol al lor, dar este cumva legătura cu pământul, cu familia, cu rădăcinile noastre și asta nu trebuie uitat. Ţin aşa mult la aceste lucruri, încât în nebunia marelui oraş caut pentru Filip, fiul meu, momente şi oaze de românism.

 

Spune-mi un obicei care îți vine imediat în minte!

Tradiţia cu umblatul cu ursul. Se fac cete mari de băieți care se îmbracă în blănuri de urs și merg la casele de oameni gospodari și înstăriți să danseze ursul. Este spectaculos! Este o adevărată regie și au o întreagă poveste pe care o spun. Când eram mică eram înspăimântată de ei. Acum îmi pare rău că trec prin sate iarna când e timpul uratului și nu îi mai văd.

 

Ce suveniruri îți cumperi din locurile prin care călătorești?

În general ceva care este caracteristic zonei, lucruri care să nu mă lase să uit pe unde am trecut.

 

Te vezi… cândva… trăind la țară?

Greu să îți răspund. Poate că acum ceva timp ți-as fi răspuns că Nu! Însă viața m-a învățat și pe mine că „niciodată să nu spui niciodată”! Cred că este posibil ca la un moment dat să fac și asta. De ce nu?! Mă gândesc să fac o pensiune la un moment dat …. unde să se regăsească amintirile mele, valorile, lucrurile mele de suflet.

 

Fotografii: Liviu Ungureanu

Locaţie: Ceainăria BERNSCHUTZ

Proiect susţinut de Art&Craft Romania.

Art&Craft Design a debutat pe piața de suveniruri românești din 2003, adresându-se exclusiv pieței de travel retail. Produsele din colecțiile Art&Craft (Vlădut’s Story, Via Delice, Destination, IRO, Folk, Transylvania), se pot constitui deopotrivă în suveniruri autentice românești, dar și în idei inspirate pentru cadouri.  Produsele Art&Craft Design se găsesc în toate aeroporturile din România, dar şi în magazinul online.

 

Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana Toma.
Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei – lăsată moștenire, satul și viața la țară.
Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte.
Am venit la București de la țară, chiar dacă țara mea se afla la vreo 60 de kilometri de Capitala țării. Acum ați înțeles și numele blogului meu.
Am un copil, mai celebru decât mine, un mic actor, Tudor Roșu :). Născut la București îi place să bată mingea pe strada copilăriei mele, natura și tot ce este frumos. Deci iubește ce iubesc și eu!
Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele!
Cu drag,
Țărancuța Urbană
tarancutaurbana@gmail.com

Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana Toma. Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei - lăsată moștenire, satul și viața la țară. Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte. Am venit la București de la țară, chiar dacă țara mea se afla la vreo 60 de kilometri de Capitala țării. Acum ați înțeles și numele blogului meu. Am un copil, mai celebru decât mine, un mic actor, Tudor Roșu :). Născut la București îi place să bată mingea pe strada copilăriei mele, natura și tot ce este frumos. Deci iubește ce iubesc și eu! Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele! Cu drag, Țărancuța Urbană tarancutaurbana@gmail.com

One comment

  1. niste randuri foarte emotionante din viata unui om. felicitari pentru familia valoroasa pe care o ai!

Gandeste-te la toate lucrurile frumoase de langa tine si fii fericit – Anne Frank

Feed Instagram

Load More
Something is wrong. Response takes too long or there is JS error. Press Ctrl+Shift+J or Cmd+Shift+J on a Mac.
VREI SĂ FACI O PLIMBARE? Prognoza pe trei zile! Vezi aici cum va fi vremea!
13°
nori împrăștiați
humidity: 62%
wind: 3m/s N
H 14 • L 14

NEWSLETTER

Rămâi la curent cu noutăţile de pe Ţărăncuţa Urbană

PINACOTECA BUCUREȘTIULUI – UN PROIECT INTERBELIC

Ziua cea mare1 august 2017
Locatia: Muzeul Municipiului București - Palatul Suțu După 26 de ani, Pinacoteca Municipiului București își redeschide colecțiile în fața publicului, oferind o retrospectivă a principalelor donații, Ioan Movilă si Filip Marin, precum și a celor mai reprezentative lucrări achiziționate în perioada interbelică.

Roxana Toma ( tarancutaurbana.ro ) pregătește colecția de perne Arta amintirii

Tarancuta Urbana

Facebook
Pinterest
Instagram