Sărbători şi tradiţii în luna septembrie

Romanii au rebotezat lunile anului. Caligula, împărat roman, a redenumit a șaptea lună — september — de la cuvântul ”septem”, care înseamnă șapte, deoarece a reprezentat luna a șaptea în fostul calendar roman. Grecii numeau luna septembrie Boedromion. În popor, răpciunele reprezentă culesul viei. În această lună, cei care au cultivat pământul, îşi culeg roadele muncii.

În România, luna septembrie, popular, se numește Răpciune, fiind luna cea mai importantă pentru cei care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. Septembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și Decembrie, în fiecare an.

Dat fiind că acum începe un nou anotimp, tradițiile populare fac iarăși legătura între luni și vreme. Astfel, dacă de ”Răpciune” e cald, atunci luna următoare, ”Brumărel” timpul va fi rece și cu multă umezeală. Dacă tună în septembrie e semn de multă zăpadă în ”Făurar”. Dacă în septembrie înfloresc scaieții, atunci toamna va fi lungă și frumoasă. Dacă rândunelele se duc repede, atunci e semn că și iarna e aproape.

Potrivit tradiției populare, după cum va fi timpul în această zi așa va fi anul viitor: dacă plouă dimineața, va fi primăvara ploioasă, soare la amiază înseamnă an bun; dacă plouă, va fi an ploios, dacă e soare, va fi an secetos; vremea posomorâtă înseamnă toamnă rea, tunetele anunță toamnă lungă.

Între sărbătorile calendarului creștin-ortodox, cele mai importante pentru această lună din an sunt: Nașterea Maicii Domnului la 8 septembrie și Înălțarea Sfintei Cruci la 14 septembrie.

La 8 septembrie, sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârșitul verii și începutul toamnei, vremea se răcește, începe migrația păsărilor (se duc rândunelele). O vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.

În această zi, în Prolog, se pomenește și despre oarecare plăcut al lui Dumnezeu, Nichita, ce s-a numit Hartularie, fiind pus în povestire de preotul care a avut vrajbă cu diaconul Sozont.

În ziua de 14 septembrie, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, cunoscută și ca Ziua Crucii, Cârstovul viilor, Ziua Șarpelui, Moșii, se ține post și nu se mănâncă alimente cu cruce (usturoi, nucă, pește, prună) sau cap (varză). Se fac pomeni: ulcele noi cu apă sau miere, lumânare și colac, la casele cu copii sau la cei săraci. E ultima zi pentru culegerea plantelor de leac.

Pentru mulţi români, Ziua Crucii este vestitoarea startului la culesul viei. Preotul vine şi sfinţeşte via şi butoaiele cu vin. Superstiţia spune însă că strugurii nu trebuie culeşi de pe ultima viţă. Aceştia se lasă ofrandă şi mai sunt numiţi „Strugurii lui Dumnezeu”. Tot pe 14 septembrie se bat nucii şi se adună ramurile de alun din păduri despre care se spune că au puteri miraculoase dacă sunt culese în această zi şi le aduce beneficii în special fântânarilor care vor să găsească izvoare subterane. Ziua Crucii este şi zi de elac pentru pomii neroditori. Gospodarii trebuie să atârnă de rândul copacilor cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică, dar şi tulpini târâtoare de castraveţi şi pepeni, iar rodul se va aduna în aceşti pomi neroditori.

În această zi, are loc și cinstirea celui între sfinți părintelui nostru Ioan Gură de Aur și pomenirea Sfântului Mucenic Papia, care, în țara Licaoniei, pe vremea împărăției lui Maximian, s-a sfârșit mucenicește.
Echinocțiul de toamnă are loc la 23 septembrie: 05 h 29 m (timp legal românesc).

După 23 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstițiul de iarnă, de la 21 decembrie. Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal.

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com