Anemona este una dintre cele mai frumoase flori ale primăverii. Despre anemone se poate scrie o poveste. Numită și floarea Paștelui, pentru că nu înfloresc niciodată mai devreme de 15 martie și nici după 10 mai – perioada limită în care cade Paștele, toate florile din specia anemone sunt originare din regiunile montane din jurul Mării Meditenane. Speciile de anemone se remarcă prin culorile lor foarte intense, de la roșu, la albastru și galben viu. Botanistul John Gerade, primul care a clasificat și stabilit detalii despre anemone, în 1597 consemna faptul că petalele florilor roșii de anemone erau folosite pentru vopsirea ouălor de Paște. I se mai spune și floarea vântului, iar denumirea provine de la faptul că semințele sunt ușor spulberate de vânt, datorită unor perișori pufoși care îmbracă semințele.
Toate speciile de anemone sunt flori perene, 120 la număr, au nevoie de un sol reavăn, bogat în humus, bine drenat și locuri parțial umbrite. Rădăcina este un rizom, iar tulpina simplă, cu frunze pețiolate, se termină de obicei cu o singură floare. Specific anemonelor este discul auriu înconjurat de petale late. Plantarea se face toamna iar rizomi trebuie rehidratați înainte. Florile nu cresc foarte înalte, în funcție de specie de la 10 la 30 de centimetrii înălțime.
Dacă se plantează în septembrie – octombrie , se acoperă cu frunze peste iarna și pot înflori din aprilie până în iunie, iar dacă se face plantatul în aprilie, înflorirea poate avea loc în octombrie, însă florile sunt de proastă calitate. După terminarea înfloritului plantele parcurg o perioadă de repaus.
Sunt zeci de legende în jurul acestor flori. Există credința că florile de anemone au puteri protectoare, fiind considerate o barieră în calea spiritelor rele. Legendele spun că anemonele sunt lacrimile Afroditei.
Gandeste-te la toate lucrurile frumoase de langa tine si fii fericit – Anne Frank