Menu

Atenţie la făinarea cireşului! 3 sfaturi pentru recuperarea unui cireş bolnav

Cireşul face parte din genul taxonomic Prunus, familia Rosaceae. Acesta este un pom fructifer ce atinge uneori înălţimea de 15 metri. La noi există soiuri de cireş care fac fructe în luna mai şi luna iunie.

La nivel mondial România ocupă locul 3 în ce priveşte randamentul obţinut (119425 kg/ha), pe locul 8 în ce priveşte producţia (81842 tone) şi pe 18 în ce priveşte suprafaţa recoltată (6853 ha). În Japonia sunt cultivate peste 400 de specii de cireş, Floarea de cireş fiind un simbol al primăverii şi al purităţii.

În ţara noastră se cultivă atât soiuri de cireşi româneşti, cât şi străine, adaptate condiţiilor climatice. Pentru înființarea unei livezi, specialiştii recomandă să optaţi pentru soiurile autohtone.

Cireşul nu este un pom pretenţios, dar pentru o creştere rapidă şi fructificare abundentă are nevoie de îndeplinirea anumitor condiţii ce ţin de mediu. Nu sunt nişte pomi fructiferi pretenţiosi, dar ploile dese de primăvară pot duce la apariţia petelor pe frunze. Principalele boli ale cireşului sunt: moniloza, antracnoza, ciuruirea frunzelor.

 

 

 

Nu există pom fructifer să nu fie afectat măcar o dată de boli şi dăunători, care le afectează fructele, frunzele, lăstarii, florile, ramurile, tulpina şi chiar rădăcina.

 

Iată 3 sfaturi pe care le dau specialiştii pentru recuperarea unui cireş bolnav:

1. Taie ramurile bolnave ale cireşului

2. Examinează ramurile tăiate, apoi pulverizează fungicid Systhane Forte pe toată suprafaţa cireşului.

3. Adaugă apoi îngrăşământ solului în care este plantat cireşul.

În cazul în care nu ai la îndemână compost din grajd, poţi apela la frunze uscate, coajă măcinată de la ouă, cenuşă şi fiertură de urzici.

De asemenea, iarna încearcă să protejezi copacul de temperaturile scăzute, îmbrăcându-l cu folie protectoare de plastic.

 

 

În marea majoritate a cazurilor,  lunile iulie – august sunt cele mai dificile pentru cireşii din livada noastră. Atunci se produce o defoliere prematură, cu influenţe negative asupra proceselor de creştere.

În livadă, vigoarea pomilor, rezistenţa la ger şi încărcătura de rod se micşorează, iar în pepinieră, atât puieţii cât şi ramurile altoi, devin improprii procesului de altoire. Făinarea la cir pare a fi cea mai dură boală a cireşului şi este produsă de ciuperca Podosphaera clandestina. Boala apare pe frunzele lăstarilor tineri prin apariţia unor pete albe. Aceastea se extind şi acoperă întreaga frunză. Ţesuturile atacate se încreţesc şi se usucă. Ciuperca atacă şi fructele tinere. Acestea sunt acoperite de pâslă albă miceliană. Fructele crapă şi putrezesc imediat.

 

 

 

 

Făinarea este acele pete de praf alb care le întâlnim nu numai pe frunzele pomilor fructiferi, ci şi pe frunzele florilor sau legumelor. Este una din cele mai uşor de recunoscut boli, datorită simptomelor specifice. Odată cu răspândirea bolii, petele devin mai mari şi mai dense, datorită formării unui număr mare de spori, iar boala cuprinde întreaga suprafaţa a plantei.


 

Aşadar, cireşii care au suferit un anumit nivel de degradare pot fi readuşi, cu multă răbdare, dar şi multe trucuri, într-o stare foarte bună. Asta, chiar dacă în acest momentan cireşul din grădina ta nu înfloreşte şi nici nu mai face fructe, nu dispera. Ai încredere, există soluţii.

 

 

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Tarancuta Urbana

Facebook
Pinterest
Instagram