Camelia Căpitanu: „Tataia mi-a oferit cel mai puternic exemplu de urmat în viață, prin felul său extraordinar de a fi”

Camelia Căpitanu, realizator TV

„Tataia mi-a oferit cel mai puternic exemplu de urmat în viață, prin felul său extraordinar de a fi”

Recent, mi-a fost dat s-o cunosc pe Camelia Căpitanu. Rar, am cunoscut o fată caldă şi prietenoasă, precum Camelia. Când mi-a spus că este de loc din Piatra Neamţ, toate poveştile lui Ion Creangă mi-au trecut prin faţa ochilor. Când mi-a povestit despre bunicul său, unicul rămas în viaţă, mi-am adus aminte de istora pe care mi-o preda bunicul meu,  în vacanţele de vară pe care le petreceam la el.

„Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor!.

Ion Creangă

În fiecare lună, ne vom întâlni cu un om frumos care ne va vorbi despre copilărie, bunici, părinţi, prieteni într-un cuvânt: amintiri. Proiectul meu este susţinut de Art&Craft Romania. Luna aceasta, Camelia Căpitanu, realizator tv. O fată care mi-a intrat direct la suflet.

Ai copilărit la țară, la bunici?

Da! Din fericire undeva foarte aproape de Humulești, în județul Neamț, am trăit unele dintre cele mai frumoase momente ale copilăriei, pentru că acolo mergeam în vacanță la bunicul meu, care acum a ajuns la 92 de ani de viață trăită – din plin! Deși este singurul meu bunic, pentru că ceilalți au plecat dintre noi înainte ca eu să pot avea amintiri cu ei, tataia (căci așa îi spunem noi acasă) mi-a oferit cel mai puternic exemplu de urmat în viață, prin felul său extraordinar de a fi!

Ce îți amintești despre satul copilăriei?

Eu port mereu cu mine, bine așezată în suflet, amintirea satului copilăriei. Iar de câte ori prinde a mi se face dor, călătoresc prin amintiri și revăd cu ochii inimii dealul de lângă casa bunicului, care era îmbrăcat într-o livadă de pruni – și pe care pot spune că am învățat chiar să alerg prin viață, apoi îmi amintesc de oamenii satului, care aveau mereu o privire care căuta să te întrebe ce mai faci. Mai ales despre felul oamenilor de a fi îmi place să îmi aduc aminte, pentru că ei nu știau ce înseamnă să treacă nepăsători pe lângă un om – din contră, dacă treceau unul pe lângă altul prin sat, făceau din asta o întâlnire. Chiar așa și spuneau, ”când mă întorceam acum, m-am întâlnit cu ….”. Iar de câte ori plecam cu tataia, reușeam să descopăr noi lumi, pentru că el se împrietenea cu toți oamenii care îi ieșeau în cale, și afla de la ei cine sunt, unde merg, ce aveau de făcut etc.

 

 

Cum vezi satul românesc actual?

Satul românesc de acum este precum bunicii noștri care ne așteaptă să mergem să îi revedem, să le trecem pragul casei ca să aflăm ce mai fac, de ce au nevoie. Satul încă trăiește, și ne așteaptă. Iar la intrarea în sat ne îmbrățișează cu liniște și bucuria simplității. De asta, cred că cel mai bun răspuns la întrebarea aceasta – ”cum vezi satul românesc actual”, este chiar să mergi și să îl vezi.  

Ce lecţii de viaţă ți-a oferit copilăria trăită la sat?

Hehe, sunt multe, și îmi amintesc de ele exact în momente în care viața pare a ne ”învăța” noi lecții. Faptul că acolo se trăiește într-o armonie minunată cu natura – sunt treburi pe care le faci în funcție de când e soare sau sunt ploi, de răsărit sau apus, și de anotimp. Acolo se vede clar că dacă un lucru nu e făcut la vremea lui, nu mai vine o altă dată – de exemplu doar dacă primăvara mergi la semănat, vei avea ce culege vara și toamna. Iar asta e o lecție de care avem mare nevoie și aici, în lumea aglomerată în care ne trăiește orașul, pentru că mereu cel mai important este să facem totul la timpul potrivit.

 

 

Crezi că meșteşugurile și valorile tradiţionale trebuie promovate?

Desigur, pentru că a vorbi despre valorile tradiționale ale României, este ca și acum am discuta despre amintirile noastre din copilăriei. Valorile noastre autentice pe care le avem drept moștenire, sunt de fapt amintirile din copilărie ale României.

Un popor se pierde dacă nu își cunoaște trecutul, tradiția și istoria populară. Ce trebuie să facem pentru asta?

Să alegem să le trăim. Când avem puțin timp, în weekend, în vacanțe, să le descoperim chiar mergând prin satele noastre care sunt pline de povești, de la care vei simți că te îmbogățești cu adevărat. Și apropo de a face lucrurile la timpul lor, și aici tot lecția aceasta de viață se aplică, pentru că sunt mulți bătrâni ai satelor, pe care nu trebuie să îi mai amânăm din a-i cunoaște, pentru că nu știm cât vor mai fi aici, cu noi. Iar de la acești bătrâni, bunici ai satelor românești, vom culege o tradiție vie, plină de farmec popular.

Eu personal fac acest lucru și tot pentru a păstra vii valorile autentice, voi pregăti și un nou proiect, care are ca scop principal chiar păstrarea tradițiilor.

 

 

Descrie-mi Paștele și Crăciunul culinar așa cum erau ele în copilărie și ce anume ai păstrat din obiceiurile familiei.

Aici mă simt precum invitații mei pe care îi am alături în emisiunea Căpitan în Bucătărie, în care am o rubrica exact despre Gustul Copilăriei, și le adresez o întrebare asemănătoare.

Mie mi-au plăcut întotdeauna mai ales pregătirile pentru Sărbători, când o ajutam pe mama la gătit, așa că am păstrat această bucurie și acum. Când mă gândesc la Crăciun, primul gust care îmi vine în minte e prăjitura ”Albă ca Zăpada”, iar de Paște pasca făcută cu smântână!

Și nici măcar nu am o preferință pentru desert, dar observ acum că acestea sunt primele arome care îmi revin. Iar înainte de toate, pentru mine Sărbătorile au gust de clipe petrecute în tihnă, în care în centrul atenției este semnificația sărbătorii în sine: Nașterea și Învierea Domnului, iar mesele bogate sunt doar un prilej de a da gust momentelor împreună.

 

 

Dacă ar trebui să alegi o zicătoare românească preferată, care ar fi aceasta?

”Bine faci, bine găsești!”

Ce rol au tradiţiile în viaţa ta?

Tradițiile mă inspiră, îmi dau putere să merg mai departe, și mă ajută să îmi amintesc mereu cine sunt și ce am de făcut!

Spune-mi un obicei care îți vine imediat în minte!

Pentru că suntem chiar în perioada Paștelui, acum este un obicei pe care îl păstrez viu, și care îmi bucură sufletul, indiferent că sunt în București sau undeva la sat: în Săptămâna Mare, înainte de Paște, în fiecare seară merg la Biserică, la Deniile care ne pregătesc pentru Sărbătoarea Învierii. Sunt momente minunate, care hrănesc sufletul, și vorbesc oamenilor despre minunile pe care le aduce Sărbătoarea.

Cum promovezi tradițiile românești?

De o vreme încoace am început să port mai mult ia tradițional românească, pentru că simțeam pur și simplu că atunci când sunt îmbrăcată în ie, chiar am mai multă putere și spor în a face! Și pregătesc proiecte noi, despre care voi tot vorbi de aici înainte: unul se numește Poartă România, prin care vreau să descoperim că oriunde și oricând putem să purtăm cu noi România – prin ”port” fac refecrire atât la cum ne purtăm, cât și la ceea ce purtăm.

Iar un alt proiect va fi Căpitan în Călătorie, în care se vor regăsi și valorile românești, dar pe care vi-l voi descoperi în curând!

Însă, înainte de toate, cu toții putem promova tradițiile românești prin a ne aminti de ele, a le descoperi și a le face loc în viața noastră.

Ce suveniruri îți cumperi din locurile prin care călătorești?

Îmi place să îmi cumpăr obiecte confecționate de meșterii populari, pentru că acestea sunt și însuflețite de cei care le creează, spunând o poveste vie!

 

Te vezi… cândva… trăind la țară?

Hmm, știi să citești gândurile?! ☺ Da! Mă văd trăind la țară, mergând pe ulița la capătul căreia se deschide poarta către o curte plină de bucurii: în care primăvara să ne înflorească, vara să ne mutăm în livadă, toamna să ne acopere de culori, iar iarna să vină colindători printre fulgii de nea.  ☺ Și unde să păstrăm vii tradițiile și obiceiurile neamului nostru!

Fotografii: Eda Mologani

Proiect susţinut de Art&Craft Romania.

Art&Craft Design a debutat pe piața de suveniruri românești din 2003, adresându-se exclusiv pieței de travel retail. Produsele din colecțiile Art&Craft (Vlădut’s Story, Via Delice, Destination, IRO, Folk, Transylvania), se pot constitui deopotrivă în suveniruri autentice românești, dar și în idei inspirate pentru cadouri.  Produsele Art&Craft Design se găsesc în toate aeroporturile din România, dar şi în magazinul online.

Partener al proiectului: Meron Cafe, cafeneaua ce leagă Cluj-Napoca de București

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com