Florile acestea răsărite printre garduri îmi aduc aminte de casa inginerului din satul bunicii mele. Inginerul era domnul care avea grijă de toate culturile satului, era de la București, era căsătorit și avea doi băieți. La un moment dat, inginerul s-a întors la București, altul n-a mai sosit, vremurile s-au schimbat la Revoluție, iar casa inginerului a rămas în paragină. Chiar și așa, an de an floricele răsăreau, înfloreau și se înmulțeau singure. Casa, încet, încet a dispărut, dar grădina, primăvară de primăvară era înfloritoare.
Cam așa arătau floricele pe lângă gardul care și el se destrăma încetul cu încetul. Primăvara era o plăcere să merg să culeg ghiocei și liliac. Ori de câte ori văd astfel de imagini îmi aduc aminte de casa inginerului.
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana
Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei – lăsată moștenire, satul și viața la țară.
Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte.
Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele!
Cu drag,
Țărancuța Urbană
tarancutaurbana@gmail.com
Lasă un răspuns