Când vine vorba de conace devin sensibilă. Iubesc hanurile şi conacele. Sunt atât de pline de istorie, încât, atunci când am ocazia să scriu despre ele parcă trăiesc în acele vremuri. Azi, am descoperit un alt conac plin de istorie şi frumuseţe. Cinste celor care îl îngrijesc şi ţin porţile deschise actelor de cultură.
Conacul Otetelisanu de la Beneşti, căci despre el este vorba. În aceaste zile aici are loc prima tabără de creație din acest an. Astfel, tabăra reunește și provoacă cinci artiști plastici romani: Florin Ciubotaru, Sorin Iosub, Iuri Isar, May Oana Isar, Mihai Sârbulescu. Ei se vor integra în peisaj pentru de a face ca, pe pânzele lor, să explodeze ceea ce cu delicatețe li se așterne ochilor – peisaj edenic frumos și luminos, vegetație proaspăt ivită, mirifice felurimi florale, cer diafan, structuri naturale sau subtile elemente ahitecturale. Evenimentul organizat în cadrul Proiectului Contemporanii, cu tema „Semn de primăvară”, la Domeniul Otetelișanu se încheie pe 28 aprilie. Roadele obținute se vor culege catre toamnă, la București, când lucrări de pictură, grafică, tapiserie și fotografie vor fi propuse publicului, laolaltă, în cadrul unui eveniment expozițional. Și, ca o fericită completare, fotografia lui Mihail Alexandrescu va consemna felul în care artiștii se apleacă asupra temei propuse și a momentelor tihnite, magice, ale bucuriei de a fi împreună.
Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. Structura sa este de culă, cu elemente brâncovenești. Conacul de la Benești a fost construit de boierii Otetelișeni, o familie de mari patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Printre aceștia, Ilie Otetelișanu (care, în 1720, a ctitorit biserica Sfântul Ilie din Craiova), îi îndatora pe moștenitorii săi „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniţă, să hrănească bolnavii”.
Albă și semeață, pierdută printre stejarii care îngrădesc aleea ce curge spre biserică, casa boierilor Otetelișeni își păstrează cu grijă istoriile, senină în amintirile din copilăria lui Petrache Poenaru, cel care avea să devină faimos în lume pentru meritul de a fi inventat stiloul, sau întunecată de zarva zilelor în care însuși Tudor Vladimirescu trecea pe aici, în bubuit de flinte și în ropotul zecilor de panduri călări, pentru a le tăia capetele jefuitorilor. Cu și mai multă strictețe își păstrează acest conac secretele, mistere care i-au însuflețit pe mulți deși nimeni nu le-a dat vreodată de urmă. Legenda spune că în adâncuri, pe sub Conacul Otetelișanu, era cândva săpat un tunel secret, care, în acele vremuri tulburi, i-ar fi ajutat de nenumărate ori pe boieri să scape cu viață. Se mai spune că la acest tunel se ajungea din pivniță, că fugarii treceau printr-o ascunzătoare secretă și că apoi dispăreau pur și simplu, erau de negăsit, pentru ca mai târziu să iasă cu toții în beciul bisericii aflate chiar în poarta conacului.
La adăpost de arşiţa verii sau ascunși de rafalele de ploaie venite să salveze pământul scorojit de arșiță al Olteniei, boierii zăboveau odinioară în elegantul foișor al conacului, de unde puteau să supravegheze cum se cuvine treburile curţii sau unde puteau primi oaspeţii dornici de șerbeturi și cafele.
O legendă spune că din subsolul conacului de la Benești pornește un tunel subteran care duce la biserica ridicată dincolo de zidurile cu metereze, o legătură între conac și avanpostul din turla bisericii, prin care boierii au reușit, spune povestea, de nenumărate ori să scape cu viață, fugind de spaima jefuitorilor.
Voi reveni şi cu alte informaţii despre Conacul de la Beneşti.
Mai sunt multe de scris despre istoria lui!
cs go eigene skins
Many thanks extremely handy. Will certainly share website with my good friends.|