Etichetă și bune maniere. Invitația la ceai

Azi m-am gândit să scriu despre ceai, de fapt despre istoria ceaiului, numai că între timp am ales să vă spun despre bunele maniere și invitația la ceai. Istoria ceaiului o amânăm pentru săptămâna viitoare. De ce despre ceai? Pentru că eu n-am băut ceai până acum două săptămâni. Niște probleme de sănătate m-au făcut, mai bine zis determinat să beau ceai. La început fără zahăr sau miere. Acum, cu miere. Ceaiul pentru mine, la momentul acesta, poate fi din orice, numai să fie plăcut la gust. Apple Amaretto sunt îndrăgostită de el. Deocamdată m-am oprit la el. Mai vedem cum facem cu coada șoricelului, sunătoarea și altele.

Ceaiul, una dintre cele mai vechi băuturi, este consumat nu doar pentru proprietățile medicinale ale unora dintre plantele pe care le conține, ci și pentru relaxare, hidratare într-o zi caniculară sau pentru a ne încălzi într-o zi geroasă.

Simplu, cu zahăr, cu miere, cu lapte sau chiar rom, ceaiul este preferatul multor oameni și la întâlniri, la ieșirile în oraș, în vizită. Când avem invitați la un ceai sau suntem invitați la ceai, există anumite reguli de care trebuie să ținem cont.

Dacă avem invitați la ceai acasă, vom alege mai multe sortimente de ceai, pentru că gusturile invitaților pot fi diferite. Vom avea grijă să nu lipsească ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul de fructe, ceaiurile din plante clasice — tei, mentă. Pe lângă zahăr sau miere vom avea îndulcitor pentru cei care au diferite afecțiuni medicale sau țin un anumit regim. Unii preferă ceaiul cu lapte, alții cu lămâie. Aveți grijă să nu vă lipsească acestea.

După ce fierbem apa, aceasta va fi pusă într-un ceainic, care va fi adus la masă. Nu veți veni la masă cu un ibric imens. Dacă nu aveți ceainic, alegeți un alt vas, eventual din sticlă termorezistentă în care veți aduce apa fiartă. În zilele noastre sunt foarte folosite pliculețele de ceai, deci oricine poate bea alt ceai, în funcție de preferințe. Ceainicul cu apa fiartă va fi pus pe masă, la fel zaharnița, recipientul cu lapte și cel cu miere, o farfurie sau un bol în care am pus diferite sortimente de ceai, lămâia tăiată felii, așezată pe o farfurie mică, lingurițe suficiente.

Ceștile de ceai este preferabil să fie la fel, nici prea mari, nici prea mici. Apa fiartă se toarnă peste plicul de ceai și se lasă la infuzat. Apoi plicul se scoate din cană și se pune pe o farfurie. Cine dorește își pune zahăr, miere, lapte, lămâie. Nu veți stoarce plicul de ceai. Dacă doriți, puteți pregăti și mici prăjituri, fursecuri, biscuiți. Nu sunt indicate prăjiturile sau fursecurile cu cremă, ci prăjiturile uscate. Există și varianta în care ceaiul poate fi servit alături de pâine prăjită și dulceață sau gem. În acest caz, pâinea se va rupe în bucăți mici, pe fiecare bucată se pune un vârf de linguriță de dulceață sau gem și se mănâncă.

Ceaiul se bea cu înghițituri mici, după ce s-a răcit puțin. Nu suflați în ceai pentru a-l răci, nici nu sorbiți zgomotos. Dacă ați adăugat zahăr sau miere, amestecați încet, fără a vărsa din el în timp ce amestecați. Lingurița cu care ați amestecat se pune pe farfurioară, în niciun caz nu se bea din ceașcă având lingurița în ea. Pentru zilele caniculare, se pot pregăti și cuburi de gheață, pentru amatorii de ”ice tea”.

Dacă nu doriți să stați la masă, ci pe un fotoliu sau o canapea, veți lua atât ceașca de ceai, cât și farfurioara pe care aceasta este așezată.

Dacă sunteți la ceainărie și se aduce pe masă un ceainic în care deja a fost pregătit ceaiul, fiecare își va turna în ceașcă apoi va pune zahăr, lapte, miere, lămâie, după preferință.

sursa: Agerpres

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com