Hanul Balaban, hanul din vârful dealului, lucrat doar manual

Posted on 23 aprilie 201523 aprilie 2015 by Țărăncuța Urbană

Azi a venit rândul să scriu despre un han. Un han de senzație, un han de poveste. Chiar dacă un conac pare mai elegant decât hanul să știți ca nici aceste construcții nu se lasă mai prejos. Hanul Balaban a luat ființă din dragoste pentru tradițiile românești.

Hanul Balaban este o locaţie de vis amplasată pe un vârf de deal, departe de tot ceea ce înseamnă agitaţie urbană. Aici vei redescoperi ce înseamnă să îţi petreci vacanţa în linişte, respirând un aer curat, în farmecul oferit de panorama asupra Munţilor Transilvăneni.

În satul Şimon din comuna Bran, pe coama dealului care desparte Valea Rece de Valea Şimonului, Hanul Balaban oferă privelişti minunate către munţii care înconjoară întreaga zonă şi care creează, în acelaşi timp, un cadru ideal pentru perceperea ansamblului.

Contrar tentaţiilor de a crea arhitectură nouă, cu gabarite semnificative şi un limbaj stilistic actual, arhitecţii şi beneficiarii s-au îndreptat către formele vernaculare, folosind tehnici tradiţionale şi dimensiuni perfect adaptate cadrului natural. În centrul acestei direcţii a stat pasiunea beneficiarului pentru o construcţie tradiţională aparte – Ocolul de la Măgura, pe care a remarcat-o în anii ’60 şi care între timp a fost strămutată din satul de la baza Pietrei Craiului la Muzeul Astra de la Sibiu.

Proprietarul Hanului Balaban este Dan Dimăncescu. Român născut în S.U.A. (în 1938, bunicul lui era Ministrul Turismului în guvernul României). Dan Dimăncescu a colaborat cu National Geographic, iar în 1968 a ajuns pentru prima dată în România, despre care auzise numai în povești, într-o drumeție, pe jos, din Ucraina spre Porțile de Fier. A făcut un popas în statul Măgura (tot zona Branului, foarte aproape de satul Șimon) și a fost impresionat de simplitatea Ocolului Măgura, pe care l-a schițat în jurnal.

După 1990, când a început să vină mai des în România și a redescoperit frumusețea zonei Branului, Dan Dimăncescu a hotărât să construiască o casă tradițională pe vârful dealului Balaban – casa pe care o descoperise în prima lui călătorie în țară, în satul Măgura. A mers, a căutat casa în satul vecin, dar nu mai a găsit-o: între timp fusese strămutată la Muzeul ASTRA, din Sibiu. A plecat la Sibiu și a cerut muzeului planurile casei, povestindu-le de intenția de a o reconstrui, respectând materialele și tehnicile tradiționale. Așa a început, acum în jur de 10 ani, construcția Hanului Balaban.

Singura modificare adusă vechiului Ocol de la Măgura, reconstruit, sunt proporțiile. Casa-han este un pic mai mare, tocmai pentru a-și putea primi oaspeții. Clădirea principală a hanului are o replică, de dimensiuni mai mici, ușor retrasă pe drumul ce urcă peste coama dealului. Iar chiar înainte de casa cea mare pentru oaspeți, pe stânga drumului de acces, Dan Dimăncescu a salvat o casă veche din Șimon – proprietarii voiau să o dărâme, așa că el a urcat-o bucățică și bucățică și a reconstruit-o aici sus, pe deal, iar acum și ea primește oaspeți.

Hanul dispune de trei corpuri construite manual: Corpul Principal, Casa Tărănească şi Centrul Business, capacitatea acestora fiind de 20 de locuri. Fiecare cameră este mobilată tradiţional, cu elemente specifice româneşti, mobilierul fiind original sau recondiţionat. Camerele sunt dotate cu baie proprie, mobilată, cu vedere spre peisajul montan din zonă.

Echipa de arhitecţi a luat drept sursă de inspiraţie Ocolul de la Măgura, proiectând o clădire nouă în spiritul celei vechi, cu păstrarea proporţiilor, a principiului de curte interioară şi a registrelor de materiale – soclul placat cu piatră de râu, peretele realizat din bârne de lemn rectangulare lăsate aparente sau tencuite, învelitoarea înaltă de şiţă cu lucarne şi poale rotunjite.

Cabluri de curent electric au fost îngropate tocmai pentru a nu altera cu nimic peisajul care te transportă într-un alt timp. Apa este trasă din sat, de la câțiva kilometri, din cauza solului calcaros al dealului. Toate materialele au fost prelucrate manual, proprietarul nu a vrut să audă de materiale procesate industrial, ce pierd, prin forma lor perfect regulată, detaliile intervenției, frumusețea texturilor. A găsit o echipă de meșteri pricepuți în Sfântu Gheorghe, care au tăiat buștenii necesari construcției cu barda și fierăstrăul.