Satul Mălâncrav pare desprins din poveştile bunicilor, care, neavând internet, telefonie mobilă şi alte „distracţii” moderne, se preocupau de muncile tradiţionale. Turiştii, mai ales străinii, sunt atraşi de obiceiurile care încă se mai păstrează în mica localitatea sibiană şi vin să o viziteze.

biertan

malancrav-catalin-georgescu

mar-malancrav-catalin-georgescu

Satul Mălâncrav este situat la aproape o sută de kilometri de municipiul Sibiu, spre Sighişoara, şi la 13 kilometri de cel mai apropiat drum naţional. Satul a fost menţionat prima dată în documente în anul 1305 şi se spune că a fost înfiinţat cam cu 100 de ani mai devreme. Este un sat izolat, ce pare destul de sărăcăcios la prima vedere, dar care reprezintă un obiectiv turistic, mai ales pentru străinii care vizitează România, datorită tradiţiilor care încă se păstrează. Peste 10% din cei 1.000 de locuitori sunt saşi, iar populaţia este una destul de tânără. Drept exemplu, în şcoala din sat sunt înscrişi 220 de copii.

Andrea Rost, manager de turism al Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care a desfăşurat mai multe proiecte în satul Mălâncrav, cel mai recent fiind Traseul Cultural „Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu”, spune că în mica localitate sibiană s-a păstrat o arhitectură tipică pentru zona sătească. Obiectivul acestui proiect este dezvoltarea durabilă a comunităţii din Mălâncrav, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial şi material multietnic local.

Pe lângă conacul Apafi, care este deja cunoscut, turiştii se pot caza la una dintre cele patru case de oaspeţi ţărăneşti restaurate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust cu ajutorul localnicilor. Acestea sunt pensiuni agroturistice, care sunt administrate de câte o familie din sat.

cetatea-catalin-georgescu

Abia în anul 2005, în satul Mălâncrav a fost instalată o linie de telefonie fixă. Până la acel moment, era destul de dificil pentru locuitori să ştie momentul în care vreun turist îşi dorea să viziteze localitatea şi chiar să comunice cu alţi oameni din afara satului. Cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, Mălâncrav se află, în prezent, pe harta turistică a străinilor, mai ales datorită tradiţiilor pe care locuitorii satului încă le practică şi despre care le povestesc celor ce îi vizitează.

Începând de luna viitoare, turiştii care vor ajunge în Mălâncrav vor putea participa la diferite ateliere. Astfel, pe toată durata verii, în fiecare zi a săptămânii, va fi un atelier de vizitat: la cei care produc coşuri şi alte produse din nuiele, la atelierul de tâmplărie, la una dintre doamnele care administrează o casă de oaspeţi, unde va fi organizat un atelier unde turiştii pot să vină să vadă cum se face pâine de casă şi lichior, aceştia putând afla şi ce înseamnă cioplirea manuală a lemnului de stejar şi care este simbolistica motivelor ţesute şi brodate.

Conacul Apafi, situat în imediata vecinătate a livezii Mălâncrav, i-a aparţinut principelui Mihaly Apafi, care, în secolul al XVII-lea, a fost ales să devină principele Transilvaniei. Familia acestuia a locuit în conac, iar, în secolul al XVIII-lea, nemaiavând moştenitori, clădirea a fost dată în proprietatea mai multor familii şi a devenit, de două ori, o ruină.

1

foto: www.igloo.ro

 

2

În sat, mai sunt femei care brodează, care fac dantelă, produc costume tradiţionale săseşti şi româneşti.”Fiind un sat destul de tânăr ca populaţie, tinerii trebuie să facă ceva după ce termină şcoală. Sunt mulţi care sunt foarte ataşaţi de sat. Foarte, foarte mulţi nu vor să plece, vor să rămână aici, să se ocupe în continuare de agricultură, de meşteşuguri”, spune Andrea Rost.

Pivniţa şi pereţii exteriori ai bibliotecii sunt părţile cele mai vechi ale conacului, care datează din secolul al XVII-lea, restul clădirii fiind construită în secolul al XIX-lea. După ce au plecat ultimii proprietari privaţi, pe la 1920, casa a fost folosită în calitate de cămin cultural pentru oamenii din sat. În perioada comunistă, conacul a fost luat de stat şi, până la revendicare, a devenit o ruină, fără uşi, fără geamuri. În 2000, comunitatea săsească a putut intra din nou în posesia conacului şi acesta a fost restaurat, cu ajutorul Fundaţiei Mihai Eminescu Trust, care, în acea perioadă, a început proiectele în sat.

Mai multe pe mediafax.ro

Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană I Roxana Toma
Țărăncuța Urbană sunt eu, Roxana Toma. Fata care iubește poveștile, tradițiile, amintirile din copilărie, momentele minunate petrecute alături de cei dragi, dulciurile, florile, grădina cu flori a mamei - lăsată moștenire, satul și viața la țară. Sunt jurnalist de peste 20 de ani. Am scris despre politică și politicieni în toți acești ani. Acum e vremea de alte subiecte. Am venit la București de la țară, chiar dacă țara mea se afla la vreo 60 de kilometri de Capitala țării. Acum ați înțeles și numele blogului meu. Am un copil, mai celebru decât mine, un mic actor, Tudor Roșu :). Născut la București îi place să bată mingea pe strada copilăriei mele, natura și tot ce este frumos. Deci iubește ce iubesc și eu! Sper să vă placă ce scriu, scriu pentru voi, pentru prietenii mei, pentru țărăncuțele mele! Cu drag, Țărancuța Urbană tarancutaurbana@gmail.com

Gandeste-te la toate lucrurile frumoase de langa tine si fii fericit – Anne Frank

Va rugam asteptati...

Inscrie-te la newsletter!

Rămâi la curent cu noutăţile de pe Ţărăncuţa Urbană!
%d blogeri au apreciat:
Visit Us On FacebookVisit Us On Google PlusVisit Us On Pinterest