Maria Stoichin, femeia care ţese covoare de la 12 ani! |

Pe doamna Maria Stoichin am cunoscut-o la Hobița. Am stat de vorbă minute în șir pe un balot de paie. Mi-a povestit viața ei plină de bucurii, necazuri, dar și multe pilde despre viață. O femeie puternică de la care avem multe de învățat. Mândră tare de băieții ei, dar și de nepoatele sale, doamna Maria Stoichin mi-a mărturisit că țese covoare de la vârsta de 12 ani și prin această îndeletnicire și-a ținut copii la școală și le-a creat un drum în viață. E mândră de casa pe care a construit-o alături de soțul său, dar și de conacul din pădure. Fiică de cioban, doamna Maria Stoichin, o gorjeancă în vârstă de 66 de ani, e mulțumită de tot ce a realizat în viață. Cu cinste și onoare, doamna Maria vorbește despre ea, dar și despre unica sa dorință. Tinerii să iubească tradiția și acest meșteșug, iar tradiția din străbuni să nu moară niciodată.

Vă las în continuare să citiți un interviul acordat de doamna Maria Stoichin.

Reporter: De unde a pornit această dragoste pentru ţesut covoare?

Maria Stoichin: La noi, în frumoasa comună a marelui sculptor Constantin Brâncuşi, este o tradiţie foarte frumoasă a cusutului, a ţesutului iilor, cu războaiele şi tot ce ţine de frumos. Din bătâni se coase, se făceau şezători, clăci, aşa se zicea, şi de atunci încercăm să menţinem această tradiţie, să mergem mai departe.

Reporter: Dumneavoastră de la ce vârstă aţi început să decoperiţi această lume a ţesutului?

Maria Stoichin: Eu sunt crescută aici, în satul Frânceşti, şi de mică am intrat la război şi am cusut, am ţesut. Cam de la vreo 12 ani, nu chiar de foarte mică.

Reporter: Cine a avut răbdare să vă arate tainele ţesutului?

Maria Stoichin: Mămica mea m-a învăţat, a fost casnică, eu am făcut liceul aici, în comună, şi am stat în sat şi m-am ocupat special de acest lucru.

Reporter: Realizaţi doar producţie internă, în comună, sau aveţi comenzi şi în alte localităţi din România?

Maria Stoichin: Nu sunt posibilităţi. Facem pentru noi, pentru nepoate, rude, în general. Sunt mai mult ca zestre, o păstrăm cu sfinţenie.

Reporter: IE aţi cusut?

Maria Stoichin: Da cum să nu!? Am cusut pentru cei apropiaţi., pentru că la fel ca şi covoarele, nu avem noi posibilitate să le dăm şi în afară, nu ştim cât de appreciate ar fi şi dacă ar merita munca.

Reporter: Ce a reprezentat ia în trecut şi ce este acum?

Maria Stoichin: Ia a reprezentat tradiţia noastră a bătrânească, naţionalitatea noastră. Şi acum este la fel, dar tineretul a cam dat-o la o parte. Totuşi, noi bătrânii, încercăm să îi aducem pe calea cea bună şi să menţină această frumoasă tradiţie.

Reporter: Cam cât durează să realizaţi o ie şi un covor?

Maria Stoichin: Depinde şi de model, nu e un timp anume stabilit, depinde de material. O lună două, chiar şi jumătate de an.

Reporter: Întotdeauna observăm pe covoare şi ii tot felul de floricele, motive tradiţionale. Au ele o semnificaţie aparte sau sunt, pur şi simplu, decorative?

Maria Stoichin: Sunt şi decorative, dar au şi însemnătate aparte. Modelele astea sunt sufletul nostru, tradiţia noastră şi identitatea ca neam. Eu iubesc munca mea şi o să o fac până când nu o să mai fiu.Poate am noroc să dau meseria mai departe şi să fie şi tinerii interesaţi, aşa nu o să moară niciodată tradiţia românească.