Norbert Hauser, românul care colecționează covoare de 20 de ani. Pasiunea lui o puteți vedea la Galeria Buhara

Colecționează de peste 20 ani covoare orientale, adevărate bijuterii țesute, încercând să înțeleagă lumea din care provine și să descifreze mesajul cultural pe care îl transmite. ”Pasiunea mea nu este străină de istoria mea personală; e strâns legată de tradiția unui loc în care îmi aflu rădăcinile: orașul Brașov. Biserica Neagră din Brașov adăpostește un adevărat tezaur: aproximativ 110 covoare expuse pe pereți și în strane”.

Aceasta este povestea lui Norbert Hauser, un om pasionat de frumos, cu spirit foarte pretențios și perfecționist, având cultul covorului de calitate. Pentru ca pasiunea lui să fie admirată de toată lumea, de iubitorii de frumos Norbert Hauser a creat un spațiu special  – Galeria Buhara. „Pasiunea mea pentru covoare a început prin 1995, pe atunci trăiam în Germania”, spune Norbert Hauser. S-a întors în România în urmă cu peste 10 ani şi după un timp a „făcut”…micul tărâm al viselor înfăşurate în covoare. Astfel, brandul Galeria Buhara este deja cunoscut în Micul Paris al gusturilor pretenţioase, insolite, ori balcanice. Fiind apreciat de colecţionari, arhitecţi si decoratori.

Ne putem întreba cum au ajuns aceste obiecte, provenite din lumea islamică, mai precis din Imperiul Otoman, să decoreze interiorul unei biserici creștine. Răspunsul îl găsim în documentele vechi care vorbesc despre nenumăratele covoare orientale importate în Europa, unde moda lor a durat mai multe secole. A dărui un covor bisericii cu ocazia unui eveniment special sau prin testament era un gest pe care cetățenii înstăriți ai burgului transilvan îl făceau adeseori. Mulțimea covoarelor turcești, unele de rugăciune, cu o cromatica vie, contrastând cu pereții de piatră au ajuns să estompeze austeritatea, impusă de iconoclasmul Reformei. Multe din covoarele expuse în Biserica Neagră au modele care se regăsesc în picturile lui Holbein. Datorită acestor frumuseți care împodobesc spațiul sacru al bisericii, și a impulsionării de către prietenul meu Michael Johannes Theokrates Fernolend, am simțit într-o bună zi imboldul și atracția față de covoarele prețioase asemeni unor bijuterii sau opere de artă.

Pasiunea lui Norbert Hauser de a colecționa covoare antice de douăzeci de ani a dus și la o colecție foarte voluminoasă, ceea ce a dus la decizia ca o parte din ea să meargă spre vânzare.

Covoare manuale, iz de covoare otomane vechi, de secol al XVIII-lea şi al XIX-lea, vise strânse într-un covor persan ori o scoarţă românească, dar şi pictură, sculptură, mic mobilier. O lume cu poveşti, ce ar putea dura 1001 de nopţi. Există, e în Bucureşti, pe Bulevardul Primăverii şi se numeşte Buhara. Nu a fost de la început în această zonă, dar acum îşi desfăşoară firul din fibră aici. O casă care pare ea însăşi ţesută, „un „spaţiu” în care paşii nu se pot pierde prin covoare, pentru simplul motiv că sunt vechi şi preţioase. Iar mâinile nu pot atinge decât, eventual, cu mare grijă obiectele de artă ce se…rotesc primprejurul covoarelor. Descrierea aparține prietenei mele, Roxana Roseti, prezentă de altfel la deschiderea noului sediu al galeriei.

În septembrie 48 i.Hr., Pompei este ucis în bătalia de la Pharsalus, iar succesorul său pe tronul Imperiului Roman devine Cezar. Acesta din urmă voia să cucerească Egiptul, plan care a ajuns şi la urechile Cleopatrei, decisă să nu cedeze puterea.  Ca semn de prietenie, Cleopatra îi trimite împăratului un enorm covor egiptean. În momentul in care Cezar îl desface, de pe podeaua palatului „răsare” chiar Cleopatra. Regina se înfăşurase în covor pentru a putea trece de gărzile palatului, inclusiv de inamicii săi… Singura legătură cu ceea ce urmează este…covorul. Covorul ca metaforă, idee şi „obiect de artă”.  Nu, nu este vorba despre „obişnuitul”, multrulatul, multadulatul covor roşu al vedetelor. Este vorba despre un concept…

sursa: Galeria Buhara

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com