Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, vechi de peste 300 de ani, a fost restaurat

Palatul Brâncovenesc a fost ridicat de Brâncoveanu în anul 1698, pentru fiul său cel întâi născut şi moştenitor, Constantin, urmând să fie folosit ca loc de popas pe drumul dintre cele două curţi, de la Bucureşti şi Târgovişte. Aflat pe malul unui eleşteu, într-un peisaj pitoresc, palatal a fost construit pornind de la arta tradiţională, combinată cu stilurile Renaşterii şi Barocului. La intrare se păstrează turnul porţii, în care înainte sălăşluiau ofiţerii gărzii domneşti.

Situată pe drumul dintre Cetatea Târgoviştei şi Curtea Domnească a Bucureştiului, calea solilor şi a negoţului dar şi a furtunilor istoriei, aşezarea Potlogilor este atestată documentar din anul 1580. Numele ei vine de la cuvântul “potlog”, care înseamnă “bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea”. Localitatea a intrat în istorie după anul 1679, când peste „Potlogii”, moşia vechiului postelnic Dima şi a jupânesei Dragna, a devenit proprietar Constantin Brâncoveanu, mare spătar. În comuna Potlogi, satul Pitaru, într-o casă construită după modelul palatului brâncovenesc, s-a născut pictorul Nicolae Grigorescu.

Această construcţie a făcut trecerea de la casele domneşti la palate.

La parter, camerele erau dispuse în jurul pivniţelor, şi erau destinate curţii, iar la etaj, locuia familia domnească. Prima cameră din latura de sud-est, cu pereţi ornamentaţi cu stucaturi, era a doamnei, iar camera domnitorului era cea din latura opusă, în colţul nord-estic. Pereţii, acoperiţi cu stuc, prezintă diferite motive florale, orientale, foarte fine. Numai în camera domnului se afla un mic portret în care se aflau zugrăviţi Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria şi fiul lor, Constantin. 

Palatul a fost dat în folosinţă în 1699, anul în care Constantin Brâncoveanu a devenit primul domnitor numit pe viaţă de către turci. La numai 15 ani de la construirea sa, în 1714, palatul a fost distrus de armata otomană drept pedeapsă pentru presupusa colaborare a domnitorului Brâncoveanu cu țarul Petru cel Mare al Rusiei și a rămas în ruină pentru următorii 250 de ani. A fost restaurant – sau mai degrabă, reconstruit – începând cu anul 1955, în timpul regimului comunist, la refacerea sa, ținându-se cont de modelul brâncovenesc dezvoltat la reconstruirea Palatului Mogoșoaia, în 1922, de către arhitectul George Matei Cantacuzino.
După 1989, Palatul de la Potlogi, la fel ca şi cel de la Mogoşoaia, s-a aflat în subordinea Ministerului Culturii, care nu a acordat prea mare interes clădirii.

Intrat în subordinea Consiliului Județean Dâmbovița, Palatul Brâncovenesc s-a bucurat de o reconstrucție și o modernizare de senzație. Palatul nu numai că a fost reabilitat, ci şi mobilat. Astfel, aici pot fi văzute obiecte autentice din patrimoniul Complexului Naţional Muzeal Curtea Domnească, dar şi obiecte noi, precum baldachinul din dormitorul domnitorului.

.

.

Inaugurarea Palatului Brâncovenesc încheie practic cel mai mare proiect european al Consiliului Judeţean Dâmboviţa. Prezența Regimentului de Gardă azi, 29 noiembrie a marcat şi Ziua Naţională a României.

După renovare, Palatul Brâncovenesc intră în patrimoniul Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” Târgoviște. Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi cuprinde Platul Brâncovenesc, ruinele casei vechi, ale casei de slujitori și ale droșcăriei (șopronul unde se reparau trăsurile).

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com