Rezervația Cheile Nerei, un colț de paradis românesc

După ce veți vedea aceste fotografii știu sigur că veți pleca într-acolo. … Și da! Ne aflăm în România.

Înfiinţat în anul 1990, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa cuprinde în limitele sale zona sudică a Munţilor Aninei, unde îşi dau întâlnire dealuri mănoase, bazine hidrografice cu calcare sfărâmicioase, păduri seculare, vâlcele singuratice şi munţi puţin avântaţi spre soare. Împreună cu Parcurile Naţionale Domogled-Valea Cernei şi Semenic-Cheile Caraşului, el formează tezaurul natural al judeţului Caraş-Severin, de altfel singurul judeţ ce are pe teritoriul său trei zone mari de conservare ecologică, de interes naţional. Parcul păstrează, în cele 36.758 de hectare, multe bogăţii naturale, etnologice şi culturale. Graniţele lui sunt delimitate de culmi de deal, borne silvice, confluenţe de râuri şi văi. În cadrul parcului există câteva rezervaţii, dintre care una poartă acelaşi nume, Cheile Nerei-Beuşniţa. Ea este o sălbăticie de aproape 4000 de hectare, al cărei relief calcaros a fost săpat, măcinat şi sculptat, în principal, de două râuri: Nera şi Beu. Rezervaţia Cheile Nerei-Beuşniţa trăieşte în legendă precum o domniţă sfioasă şi obişnuieşte să se arate, din timp în timp, cu aceeaşi rezervă, puţinilor care se aventurează în împărăţia ei.

Urmele celui mai vârstnic european, un Cro-Magnon cu o vârstă de 42.000 de ani, au fost descoperite în imediata apropiere a acestui parc național, la Anina. Poate că de aici avea să pornească marea migrație a primilor oameni către restul continentului european și către Oceanul Atlantic. În fond, există o diferenă de vârstă de cel putin 15.000 de ani între cele mai vechi fosile descoperite la est de Porțile de Fier și cele scoase la lumina în vestul lor.

Aceasta este, de fapt, și prima impresie pe care ți-o lasă impresionantele chei al râului Nera, impresia că, într-un fel sau altul, ai călătorit în timp, undeva într-o era în care natura nu a apucat să fie alterată și în care sălbăticiunile încă stăpâneau Pământul. Păduri uriașe, cascade, peșteri, lacuri ale căror ape te hipnotizează prin culorile lor ireale, stânci greu accesibile și trasee care îți impun să traversezi o Nera rece și involburată… o aventură demnă de povestit celor care încă nu au ajuns prin astfel de locuri. Este aproape imposibil să nu te înclini în fata acestei catedrale a naturii în care timpul s-a oprit în loc pentru a surprinde, ca într-o fotografie, tot ceea ce natura a putut da mai frumos. Este deja greu să descrii în cuvinte senzația pe care ți-o lasă frumusețea sălbatică a Cheilor Nerei.