SFÂNTA MARIA MARE – Sărbătoarea Adormirii Maicii

Biserica Ortodoxă cinsteşte, pe 15 august,  Adormirea Maicii Domnului, cel mai de seamă eveniment religios al anului, din grupul sărbătorilor care o preslăvesc pe Sfânta Fecioară Maria. Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cunoscut în popor sub numele de Sfântă Măria Mare.

Într-o zi de vineri, Arhanghelul i-a adus Maicii Domnului o ramură de finic şi ea a înţeles mesajul, pentru că şi Iisus a fost întâmpinat cu ramuri de finic la intrarea în Ierusalim. Gavriil i-a zis:”Acestea zice Fiul Tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa nemuritoare”. Vestea primită i-a adus, într-adevăr, mare bucurie Maicii Domnului. Ea s-a urcat pe Muntele Măslinilor, unde avea obiceiul să se roage. Acolo s-a întâmplat un lucru extraordinar: pomii care erau pe munte s-au aplecat în faţa ei şi au întâmpinat-o ca pe o stăpână. La întoarcerea de la rugăciune, Născătoarea de Dumnezeu a aprins multe lumânări şi tămâie, şi-a pregătit cele cuvenite pentru înmormântare, apoi le-a chemat pe prietenele şi pe vecinele ei. Le-a arătat ramura de finic, le-a mărturisit ce mesaj i-a adus Gavriil şi le-a spus:”Iată, a venit vremea ca eu să vă las şi să mă duc la Fiul meu”. După ce a împărţit văduvelor sărace hainele sale, Maica Domnului şi-a făcut rugăciunea, şi-a cerut iertare tuturor şi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului Său Ceresc. Atunci un tunet mare a vestit adunarea tuturor Apostolillor lui Hristos care au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Sfântul Petru a început cântarea de înmormântare, apostolii au ridicat patul mortuar şi au petrecut-o până la mormânt, în grădina Ghetsimani. Acolo, cu toţii au făcut cântarea de îngropăciune şi au vegheat mormântul Născătoarei de Dumnezeu timp de 3 zile, aşteptându-l pe Apostolul Toma, plecat să împlinească o rânduială apostolică. 

Tocmai de aceea în ziua de Sf. Maria Mare nu se spune ”La mulți ani”.

Ţăranii cred că cerealele se prind mai bine dacă se semănă între Sântămării, adică între 15 august şi 8 septembrie. Ca să nu ai parte de probleme și să fii sănătoasă, nu merge înapoi, în această zi, nu arunca părul de pe pieptene și nu aprinde focul. Scăldatul în apele râurilor și dormitul pe prispă aduc mari ghinioane.

În dimineața acestei zile, femeile mergeau la biserică și împărțeau struguri, prune, faguri de miere și mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Țăranii care aveau vii mari obișnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile. Ciobanii coboară oile de la munte. Tot acum, bărbații schimbau pălăria cu căciula, cei care mai erau văzuți cu pălărie după 15 august fiind ironizați. Se in­terzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispa.

De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă.

În cazul în care se întâmplă ca în apropierea acestei sărbători să înflorească trandafirii – acest lucru este interpretat în tradiția populară drept semn că ne așteaptă o toamnă lungă și frumoasă.

În anumite zone ale țării, există obiceiul ca fetele necăsătorite să culeagă flori pe care le duc ulterior la biserică pentru a fi sfințite. Odată ce slujba se termină, iau aceste flori acasă și le așează drept ofrandă la icoana Maicii Domnului. Se spune că aceste flori sunt investite de Maica Domnului cu puteri vindecătoare, dar nu numai. Ele aduc în casa pe care o împodobesc sănătate, paza de primejdii, dar și noroc și binecuvântare.

Tot astăzi, fetele nemăritate se roagă Maicii Domnului pentru a le da un ursit bun și o soartă favorabilă în dragoste și căsnicie.

Țărăncuța Urbană

tarancutaurbana@gmail.com