Tihnă. Roade. Omenie. Toate acestea numai la Grădina Vlahiia din Snagov

Într-o zi minunată de toamnă, la invitaţia ANTREC România de a descoperi agroturismul și posibilitățile de agrement ale Complexului agroturistic zonei Snagov am ajuns Grădina Vlahiia.

Împreună cu un grup format din profesioniști în turism, agenți de turism, jurnaliști și bloggeri am aflat că la nici 20 de kilometrii de Capitală există un mic Maramureş.

Grădina Vlahiia, aş putea spune este un mic colț de România, un spațiu care adună elemente ale tradiției românești autentice, aflat în apropierea Bucureștiului, în satul Snagov. Dacă n-ai drum spre Săpânţa sau Muzeul Satului, dar îţi este tare dor de acele locuri, te rog sa treci pe la Grădina Vlahiia. Acolo găseşti totul aranjat ca la carte.

 

 

La nici 30 de minute de București am găsit o fermă, căreia i se alătură o mică livadă, vie și câteva sere. Meniul restaurantului este bazat pe produse din ferma proprie și este, într-adevăr, un meniu tradițional, fiind completat de câteva delicii ale bucătăriei toscane. Dulcețurile și sosurile sunt detalii în tot acest tablou care te îndeamnă să revii pentru un răsfăț culinar.

 

 

În frumoasa grădină, există un ansamblul de case maramureșene ce poartă nume a câtorva sate din zonă. Casele au fost strămutate din Maramureș. Odăile poartă nume de femei și au utilități necesare confortului modern. Mobilierul tradițional autentic, cergile, ștergarele, icoanele, obiectele de uz casnic poartă mândre urmele trecerii timpului.

 

 

   

 

    

 

Proprietarul Grădinii Vlahiia, Cristian Dumitrescu a adus cinci case tradiţionale din Maramureş. Spune că le-a cumparat acum 20 de ani cu 1500 de mărci. Dacă nu le lua el, casele ajungeau lemne pentru foc.

 

 

 

 

 

.

În curte există şi un Muzeu. Muzeul Icoanei, locul unde vei descoperi detalii impresionante și adevărate comori culturale. Câteva cruci aflate în fața Muzeului Icoanei te fac să crezi pentru o secundă că te afli la Cimitirul de la Săpânța.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copiii de toate vârstele sunt invitați la o plimbare cu căruța și, iarna, dacă este zăpadă, la o plimbare cu sania. Poneiul Zero, îi poate plimba pe cei mici care au la dispoziție și un mic parc de joacă.

Dar care este povestea Grădinii Vlahiia, ne-a spus-o chiar proprietarul. Un om altfel, aş putea să-i spun eu. În general un patron, proprietar când prinde un grup de jurnalişti, reprezetanţi în cazul nostru ai câtorva agenţii de turism, destul de importante, nu conteneşte să se laude. Cum a făcut, cum a dres, cât de bine îi merge şi aşa mai departe. În cazul lui Cristian Dumitrescu, am găsit un tip aşezat, scump cu vorbele, calculat, lăsându-ne doar pe noi să ne dăm cu părerea despre afacerea domniei sale.

 

 

 

 

Totul a început cu o casă veche de lemn adusă bârnă cu bârnă din Maramureş şi cu o fermă de animale. Am vrut să fac o gospodărie ţărănească, în amintirea casei bunicilor paterni, pe care părinţii mei au vândut-o. Bunicul Victor a fost preot în satul Axintele – Ialomiţa), iar biserica era cumva în curtea casei. Aveam grădină, păsări. Mi-a lipsit mult atmosfera aceea, cât am fost plecat în străinătate. Am avut o familie foarte mare, dar s-a stins. Pe măsură ce rudele mele au murit, mi-au lăsat amintiri frumoase: icoane, tablouri, fotografii, mobilier, obiecte vechi, cele mai multe expuse la Vlahiia.

Cristian Dumitrescu a locuit foarte mulţi ani în Canada. De ce a ales să emigreze?

,,Voiam să fiu liber şi să văd ce pot face de unul singur. Aveam doar 24 de ani şi nu ştiam o boabă în limba engleză. Am cunoscut şi succesul şi insuccesul. Un exemplu concludent este anul 1980, când am lucrat ca angajat al companiei IBM, în proiectare asistată de calculator.

Cristian Dumitrescu s-a întors în Romania în 1990. De ce?

 ,,Îmi era dor, chiar dacă în Canada nu m-am simţit niciodată singur, datorită prietenilor nenumăraţi pe care i-am avut, de toate naţionalităţile, în special italieni. Nu îmi pare rău deloc şi sunt fericit că m-am întors.

Întors în România, Cristian Dumitrescu şi-a deschis o firma profitabila, bazata pe proiectare asistata de calculator, după ce a refuzat un post bine plătit la Budapesta, tot în domeniul în care s-a perfecţionat peste Ocean. Nu a trecut mult, a vândut afacerea şi a alocat toţi banii Grădinii de la Snagov, pe care o recomanda ca pe un ,,proiect de suflet, din care ştiu că nu o să recuperez niciodată investiţia”.

 

În 2016, 2017 marele Premiu Margareta de Aur a fost decernat complexului agroturistic „Grădina Vlahiia” din Snagov.

 

 

Tihnă. Roade. Omenie. Este motto-ul Grădinii Vlahiia scris artistic pe poarta maramureşeana de la intrare.

 

 

Vis-a-vis de Grădina Vlahiia, Cristian Dumitrescu are şi o casă (pensiune) asemenea locuinţelor din zona centrală a Italiei. Chiar Toscana se şi numeşte pensiunea.

 

    

 

    

 

    

 

Aşa că dacă v-am stârnit curiozitatea … porniţi la drum către Snagov, la Grădina Vlahiia.