Uneori, partea cea mai obositoare dintr-o călătorie nu e drumul, ci momentul acela, la început, când stai în parcare cu cheile în mână și îți dai seama că mașina pe care urmează s-o conduci nu e a ta. Nu o cunoști. Nu știi cum a fost tratată. Nu știi cine a urcat ultima dată cu nisip pe covorașe sau cine a forțat un ambreiaj în rampă, cu muzica la maximum, convins că motorul rezistă la orice.
Am învățat asta pe pielea mea, într-o vacanță în care aveam capul plin de planuri. Îmi imaginam opriri la apus, drumuri mici prin sate, un fel de libertate ușoară. Și totuși, primul lucru pe care l-am simțit a fost o strângere în stomac când am văzut o zgârietură lungă pe aripa din spate și un martor aprins în bord, care părea că mă privește fix. Atunci mi-am promis că n-o să mai plec niciodată cu o mașină închiriată fără să o verific cum trebuie.
Verificarea stării tehnice înainte de închiriere nu e despre paranoia. E despre respect pentru timpul tău, pentru siguranța ta și, foarte pragmatic, pentru banii tăi. Câteva minute bune la început pot să te scutească de discuții tensionate la final, de telefoane date pe grabă și de senzația aia enervantă că te cerți pe ceva ce n-ai făcut.
De ce merită să te uiți cu atenție înainte să iei cheile
O mașină de închiriat trece prin multe mâini. Chiar și atunci când firma de închirieri e serioasă, mașina e tot un obiect folosit intens, iar uzura vine cu ritmul ei. Și mai e ceva: în momentul predării, tu devii persoana responsabilă, pe hârtie, pentru ce se întâmplă cu ea până la retur.
În mod ideal, o verificare tehnică ar însemna un mecanic, o rampă, un laptop conectat la diagnoză. În viața reală, ai de obicei un loc de parcare, lumină variabilă, poate plouă, poate te grăbești să prinzi un tren, poate ai un copil care întreabă din cinci în cinci minute dacă plecăm. Așa că ideea nu e să fii expert. Ideea e să fii atent, metodic, să nu te lași dus de val.
Dacă ai nevoie de o ancoră simplă, gândește așa: verificarea ta se împarte în ce vezi pe dinafară, ce simți în interior, ce auzi și cum se comportă mașina la primele mișcări.
Primul contact cu mașina: ce observi în primele două minute
Înainte să deschizi portiera, fă un pas înapoi. Privirea de la distanță te ajută să vezi lucruri pe care, de aproape, le ratezi. Uită-te dacă mașina stă drept, dacă nu pare lăsată pe o parte. O suspensie obosită sau o pană lentă se trădează uneori fix așa, printr-o postură ușor strâmbă.
Apoi, fă o tură în jurul ei, încet. Nu ca un inspector sever, ci ca un om care vrea să plece liniștit. Dacă te simți stânjenit, e normal. Mulți se simt. Dar, sincer, mai bine două minute de stânjeneală acum decât o jumătate de oră de negocieri la retur.
Caroserie și urme mici care ajung să coste
Zgârieturile, loviturile fine, urmele de frecare pe bare, ciobiturile de vopsea pe marginea portierelor, toate contează. Nu pentru că ar fi un capăt de țară dacă există, ci pentru că trebuie să fie consemnate.
Caută zonele clasice: colțurile barelor, muchiile portierelor, aripile, pragurile. Uită-te și jos, aproape de sol. În parcări, atingerile se întâmplă la nivel mic, iar ochiul nostru, din reflex, se uită mai sus.
În lumină slabă, trece ușor cu palma peste zonele suspecte. Uneori simți o denivelare pe care n-o vezi. Dacă e frig și ai mănuși, scoate-le o secundă. E genul de detaliu mic, dar ajută.
Geamuri, oglinzi, faruri: lucruri banale până nu mai sunt
Un parbriz cu ciobituri mici poate deveni o fisură serioasă pe autostradă. O oglindă crăpată îți reduce vizibilitatea exact când ai nevoie de ea. Un far mat, cu condens în interior, poate să pară un moft până te prinde seara pe un drum fără iluminat.
Verifică parbrizul din unghiuri diferite. Dacă e soare, mișcă-te ușor, reflexiile scot la iveală ciobituri fine. Dacă e umezeală, fii și mai atent, apa poate masca defecte.
La faruri și stopuri, caută fisuri, lipsa capacelor, urme de apă în interior. Nu te gândi doar la amendă, deși și asta contează. Gândește-te la vizibilitate. Pe drum, nu negociezi cu întunericul.
Când deschizi portiera: interiorul ca oglindă a întreținerii
Interiorul îți spune multe despre cum a fost tratată mașina. Nu e doar despre estetică. Un interior foarte murdar poate indica o întreținere grăbită și pe partea tehnică. Nu e o regulă matematică, dar e un semnal.
Așază-te și stai o clipă, înainte să pornești. Observă.
Mirosuri, umezeală, urme de apă
Dacă simți miros puternic de mucegai, umezeală sau un parfum care încearcă să acopere ceva, fă o verificare extra. Ridică covorașele și uită-te dedesubt. Umezeala în podea poate să vină de la o etanșare slabă, de la un radiator de încălzire care scapă, de la un parbriz care a fost schimbat prost.
Nu e nevoie să intri în panică. Dar e bine să știi. O mașină umedă pe interior se aburește ușor, iar asta devine obositor și, uneori, periculos.
Centuri, airbag, scaune și comenzi
Trage de centuri, verifică dacă se blochează și dacă se retrag normal. Asta nu e o formalitate. O centură care nu se strânge cum trebuie e un risc real.
Uitându-te la bord, vezi dacă martorul de airbag se aprinde la contact și apoi se stinge. Dacă rămâne aprins, nu te preface că nu l-ai văzut. Uneori e un senzor, uneori e ceva mai serios. Oricum ar fi, trebuie clarificat înainte să pleci.
Testează scaunele, măcar reglajul de bază. Dacă poziția la volan nu e bună, după două ore te trezești cu spatele înțepenit și cu o oboseală care se adună pe tăcute.
Sub capotă, fără să fii mecanic
Mulți oameni evită să ridice capota pentru că li se pare că nu au ce căuta acolo. Nu trebuie să te apuci să desfaci nimic. Doar să te uiți. Și să folosești simțurile.
Dacă firma de închirieri e prezentă, cere să ridicați capota împreună. Dacă nu e cineva lângă tine, ridic-o tu și fă o verificare scurtă. În majoritatea mașinilor, ai tija de susținere sau un amortizor care o ține ridicată.
Lichide, scurgeri, curele și conexiuni
Caută urme vizibile de scurgeri. Pete lucioase, depuneri uleioase, murdărie lipită în jurul motorului. Un motor curat, spălat recent, poate fi și el un semn ciudat dacă e prea curat, ca și cum cineva a vrut să ascundă o scurgere. Nu spun că se întâmplă des, dar am văzut.
Verifică nivelul de ulei dacă ai acces ușor la joja de ulei. Dacă nu te simți confortabil, nu forța. Dar poți măcar să te uiți la capacul de ulei, să vezi dacă nu are depuneri ciudate.
La lichidul de răcire, uită-te la vasul de expansiune. Nivelul ar trebui să fie între minim și maxim când motorul e rece. Nu deschide capacul la un motor cald. Nu merită.
Aruncă un ochi la curele, dacă sunt vizibile. Dacă vezi crăpături evidente sau fire desprinse, e un semn prost.
Bateria și semnele unui început greu
Bateria se trădează uneori prin borne corodate, prin depuneri albe sau verzi. Nu e neapărat dramatic, dar poate să anunțe o pornire grea, mai ales iarna.
Când pornești mașina, ascultă. Dacă motorul se chinuie, dacă demarorul pare că trage greu, notează asta și spune imediat. O pornire dificilă poate însemna baterie slabă, poate însemna altceva. Indiferent, nu e ceva de ignorat.
Anvelope și roți: legătura ta cu drumul
Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să-l verific cu adevărat atent, anvelopele ar fi acela. O mașină poate să aibă tot felul de dotări, dar dacă anvelopele sunt obosite, frânarea și stabilitatea se schimbă radical.
Când te uiți la roți, nu te uita doar la cauciuc. Uită-te și la jante. O jantă lovită poate să ducă la vibrații, la pierdere de presiune, la uzură neuniformă.
Uzura, presiunea și povestea scrisă pe flanc
Verifică dacă anvelopele au uzură uniformă. Dacă o parte e mai tocită decât alta, poate fi un semn de geometrie dereglată sau de suspensie cu probleme. Poți verifica simplu trecând cu degetele peste caneluri și simțind diferențele.
Dacă ai un manometru, e perfect. Dacă nu, poți măcar să te uiți la aspectul general. O anvelopă vizibil lăsată e un semnal clar. Nu pleci cu ea așa.
Uită-te după tăieturi pe flanc, umflături, bucăți lipsă. Flancul e sensibil, iar o umflătură poate însemna o structură slăbită. Asta e o problemă serioasă.
Roata de rezervă și kitul de pană
Deschide portbagajul și verifică dacă există roată de rezervă sau kit de pană, cric, cheie de roți. Unele mașini au doar kit, cu spumă și compresor. Nu e rău, dar e bine să știi dinainte. Mai ales dacă mergi pe drumuri lungi sau în zone unde un service nu e la două străzi distanță.
Și da, pare o verificare de om precaut. Dar dacă faci pană la marginea unui drum, pe ploaie, o să te bucuri că ai verificat.
Frâne, direcție, suspensie: cum le simți fără aparat
Aici intrăm în zona în care simțurile tale contează mai mult decât ochiul. Nu poți vedea plăcuțele de frână fără să demontezi roata, în mod normal. Dar poți simți frânele, direcția, suspensia.
Testul de la început, la viteze mici
Dacă poți face un test scurt în parcare sau pe o stradă liniștită, fă-l. Pornește încet, frânează ușor, apoi ceva mai ferm. Pedala de frână ar trebui să fie consistentă, nu spongioasă. Dacă simți că pedala se duce prea mult, sau că trebuie să apeși exagerat, e ceva de verificat.
La direcție, volanul ar trebui să se miște lin, fără joc excesiv, fără zgomote. Un volan care tremură la viteză mică poate indica anvelope prost echilibrate, jante lovite, sau alte probleme.
Zgomote: ce e normal și ce îți ridică sprânceana
Mașinile scot sunete. Asta e normal. Dar există sunete care par să vină dintr-un loc greșit. Un scârțâit metalic la frânare, un pocnet când iei o denivelare, un huruit constant care crește cu viteza.
Dacă auzi ceva care te face să strângi din dinți, nu te convinge singur că o să treacă. Uneori trece, dar uneori te duce direct într-o zi stricată. Spune pe loc, cere să fie verificat sau cere o altă mașină.
Electronica și luminile: o verificare rapidă, dar serioasă
Mașinile moderne sunt pline de senzori. Asta e util, dar și capricios. Un senzor de presiune în roți poate să te țină într-o alertă falsă tot drumul. Un sistem de frânare asistată sau un ESP care dă erori nu e de joacă.
Martori în bord și ce înseamnă când nu se sting
Când pui contactul, se aprind mai mulți martori și apoi se sting. Așa trebuie. Dacă rămân aprinși martori de motor, airbag, frână, direcție, sau alte sisteme importante, nu pleci până nu ai o clarificare.
Uneori, personalul îți va spune că e doar un senzor. Poate fi. Dar cere să fie trecut în fișa de predare sau cere o diagnoză rapidă, dacă se poate. Important e să nu rămână doar o discuție vagă, de genul lasă că e bine.
Lumini exterioare, semnalizări, avarii
Aprinde luminile, inclusiv faza scurtă, faza lungă, proiectoarele dacă există. Verifică semnalizările, luminile de frână, mersul înapoi. Dacă ești singur, poți folosi telefonul pe modul video și să te plimbi în jurul mașinii ca să vezi ce se aprinde.
Ștergătoarele merită și ele un test. În special dacă e sezon ploios. Un set de lamele obosite îți poate mânca nervii kilometru după kilometru.
Documente, istoricul mașinii și procesul de predare
Partea tehnică merge mână în mână cu partea administrativă. Și aici se pierd mulți oameni, pentru că se bazează pe ideea că totul e simplu și că firma se ocupă. De cele mai multe ori, da, se ocupă. Dar tu trebuie să pleci cu un set clar de acte și cu o imagine corectă a mașinii.
Dacă ai ales să lucrezi cu o firmă de inchirieri auto, sau cu orice altă companie, principiul rămâne același: ce se consemnează la predare îți protejează liniștea la retur.
Contractul și fișa de constatare
Citește contractul, chiar dacă te plictisește. Știu, uneori ai senzația că îți irosești timpul. Dar caută lucrurile care te pot surprinde: politica de combustibil, limita de kilometri, condițiile pentru traversarea graniței, politica pentru daune, suma depozitului, ce se consideră uzură normală.
Fișa de constatare a mașinii, dacă există, trebuie completată corect. Nu accepta să fie vagă. Dacă scrie doar zgârieturi minore fără localizare, cere să fie notate clar zonele. Nu trebuie să devii dificil. Poți spune calm: aș vrea să fie trecută și zgârietura de aici, ca să nu ne încurcăm la retur.
Poze și video: mică rutină, mare liniște
Fă poze. Fă un video scurt, în jurul mașinii, apoi în interior, apoi cu bordul aprins, unde se văd kilometrii și martorii. Nu e un gest agresiv. E un obicei bun.
E important să surprinzi detalii, dar și un cadru general care arată data, dacă telefonul o include. În unele situații, e util să filmezi și roțile, jantele, parbrizul.
Dacă cineva de la firmă pare incomodat, spune simplu că e pentru liniștea ta. Majoritatea oamenilor înțeleg.
Un test drive scurt: cum îl faci eficient
Chiar dacă ai condus sute de mașini, fiecare mașină are micile ei tabieturi. Un test drive scurt te ajută să le simți înainte să intri în trafic greu.
Nu vorbim despre o plimbare lungă. Vorbim despre câteva minute, cât să vezi cum se comportă la pornire, la schimbarea treptelor, la frânare.
Accelerație, cutie, climatizare
Accelerează ușor și observă dacă motorul răspunde lin. Dacă simți smucituri, dacă mașina pare că se îneacă, notează.
La cutie, schimbările trebuie să fie clare. La automată, trecerile ar trebui să fie fluide, fără lovituri puternice. La manuală, ambreiajul nu ar trebui să prindă chiar în vârf, cu senzația de patinare, și nici să fie foarte jos, ca și cum abia mai separă.
Pornește aerul condiționat sau încălzirea, în funcție de sezon. Un sistem care nu răcește sau nu încălzește poate părea un inconvenient minor, dar pe un drum lung devine o povară. Și, sincer, când plătești pentru o mașină, te aștepți să funcționeze tot.
Parbriz, ștergătoare, spălător
Testează ștergătoarele și spălătorul de parbriz. Pare un detaliu banal, dar dacă rezervorul e gol sau duzele sunt înfundate, afli fix când ai noroi pe parbriz și niciun loc sigur să oprești.
Verifică și climatizarea pe dezaburire. Iarna, e esențial. Dacă dezaburirea e slabă, parbrizul se încarcă repede cu condens și conduci cu un fel de ceață personală. Nu e plăcut.
Particularități: iarnă, drumuri lungi, oraș aglomerat
Nu verifici la fel o mașină pe care o folosești două zile în oraș și una cu care pleci la munte, în plină iarnă. Contextul schimbă tot.
În sezon rece
Iarna, verificarea bateriei și a anvelopelor devine mai importantă. Dacă mașina are anvelope de iarnă, uită-te la ele, nu presupune. Uită-te și la presiune, pentru că frigul scade presiunea.
Testează încălzirea, inclusiv ventilatorul pe trepte diferite. Dacă suflă doar pe o treaptă sau scoate zgomote ciudate, o să fie greu să te încălzești, iar geamurile vor sta aburite.
Dacă pleci în zone cu zăpadă, întreabă de lanțuri, dacă sunt disponibile și dacă sunt potrivite pentru dimensiunea roților. Mulți uită acest detaliu și îl regretă fix când drumul se strânge și zăpada devine serioasă.
Pentru autostradă și munte
La drum lung, vibrațiile contează. Dacă volanul tremură la 90 sau 110 km/h, o să te obosească. Dacă mașina trage ușor într-o parte, o să stai mereu încordat.
La munte, verificarea frânelor e și mai importantă. În coborâri, frânele se încălzesc, iar dacă sunt deja la limită, simți asta. Nu vrei să descoperi că pedala se înmoaie fix pe un viraj strâns.
Ce faci dacă găsești o problemă
Aici e un moment în care mulți oameni se blochează. Au găsit ceva, dar le e jenă să spună. Sau li se pare că o să fie priviți ca dificili.
Adevărul e că o firmă serioasă preferă un client care semnalează clar o problemă decât un client care pleacă, se întoarce după două ore nervos și spune că mașina are o defecțiune. Nu e personal. E mai bine să fie clar de la început.
Cum negociezi politicos
Spune concret ce ai observat. Arată. Cere să fie notat. Dacă e ceva care ține de siguranță, cum ar fi un martor în bord sau o anvelopă cu umflătură, spune direct că nu te simți confortabil să pleci așa.
Tonul contează mult. Oamenii reacționează mai bine când simt că vrei o soluție, nu o ceartă.
Când e mai bine să schimbi mașina
Sunt situații în care e mai simplu să ceri altă mașină. Dacă ai martor de motor aprins, dacă frânele sună metalic, dacă anvelopele sunt clar obosite, dacă mașina miroase a umezeală grea, dacă direcția are joc. Unele lucruri se pot rezolva, dar tu ești acolo să pleci la drum, nu să stai în service.
Nu te simți vinovat pentru asta. E o alegere practică.
Cum îți protejezi banii: garanție, asigurări și micile capcane
Discuția despre bani e mereu sensibilă. Depozitul, garanția, asigurările, toate par complicate când ești obosit și ai bagaje lângă tine.
În realitate, e mai simplu dacă te uiți la două idei mari: ce sumă îți poate fi blocată și în ce condiții, și ce situații sunt acoperite sau nu de asigurare.
Depozitul și blocarea sumei
De multe ori, depozitul se blochează pe card și se eliberează după returnare, uneori după câteva zile. Întreabă clar cât durează, pentru că depinde de bancă și de procesarea firmei.
Dacă ai un card cu limită mică, e bine să știi asta dinainte, ca să nu te trezești că nu poți plăti altceva în călătorie.
Asigurări și diferența dintre liniște și surprize
Unele pachete reduc responsabilitatea ta în caz de daună, altele o elimină aproape complet, dar există de obicei excepții. De exemplu, roțile, parbrizul, partea de dedesubt a mașinii sunt uneori tratate diferit. Nu e o conspirație, e o politică de risc.
Citește acele rânduri mici. Dacă nu ai chef să le citești pe toate, măcar întreabă: ce nu e acoperit. E o întrebare simplă și te duce direct la esență.
Uzura normală și interpretările
În practică, apar discuții despre ce înseamnă uzură normală. O ciobitură mică, o zgârietură fină, o urmă pe jantă. De aceea, fișa de predare și pozele sunt atât de importante. Ele mută discuția din zona de impresii în zona de dovezi.
Și încă ceva, dacă ai făcut poze, păstrează-le până când depozitul e eliberat și totul e închis. Nu le șterge din reflex.
Detalii pe care lumea le uită, deși sunt cele mai simple
Am observat că, atunci când oamenii sunt stresați sau în grabă, verifică exact lucrurile spectaculoase și uită de cele mici. Se uită la bord, se uită la caroserie, dar nu verifică dacă geamul de la pasager chiar coboară, dacă portbagajul se deschide ușor, dacă există sculele minime pentru o situație banală.
Nu e o rușine să uiți. Doar că unele detalii mici te pot salva de o zi foarte lungă.
Trusa și echipamentele obligatorii
În multe locuri, inclusiv pe drumurile din România, sunt lucruri pe care e bine să le ai în mașină și pe care, ideal, mașina le are deja. Nu mă refer la accesorii drăguțe, ci la echipamente care devin brusc importante când rămâi pe marginea drumului sau când te oprește un echipaj.
Uită-te în portbagaj și caută trusa de prim ajutor, triunghiul reflectorizant și vesta reflectorizantă. Unele mașini au și stingător, iar dacă e acolo, e bine să fie în termen. Nu trebuie să fii expert, te uiți pur și simplu dacă lipsește ceva evident.
Și aici apare un mic detaliu pe care l-am trăit: într-o seară, pe ploaie măruntă, am oprit să ajut pe cineva cu o roată moale. Aveam emoții și eu, era întuneric, mașinile treceau repede. Vesta reflectorizantă a fost diferența dintre a fi vizibil și a fi o siluetă în ceață. De atunci, verific. E genul de gest care durează zece secunde.
Cricul, cheia de roți și lucrurile de bază
Dacă există roată de rezervă, verifică și dacă există cric și cheie de roți. Dacă mașina are kit de pană, caută compresorul și flaconul. Nu e nevoie să le folosești atunci, doar să știi că sunt acolo.
E util și să vezi unde este punctul de ridicare, dacă e marcat. Nu pentru că îți dorești să schimbi roata, ci pentru că, dacă se întâmplă, să nu descoperi în mijlocul drumului că lipsește cheia.
Combustibilul și lucrurile care te pot încurca la benzinărie
Poate părea amuzant, dar una dintre cele mai frecvente greșeli când iei o mașină pe repede înainte este să nu fii sigur ce combustibil folosește. Și, da, știu, scrie pe contract, scrie și pe capac, dar când ești cu bagaje, cu o conversație în ureche și cu gândul la drum, poți să ratezi.
Verifică ce scrie pe capacul rezervorului sau pe interiorul clapetei. Dacă e diesel, fii atent și la eventualul consum de AdBlue, la unele modele. Dacă e benzină, nu presupune că orice pompă e bună, uită-te la cifrele de pe pistol. Sunt minute care îți scutesc o problemă enormă.
Dacă știi că pleci într-o zonă cu benzinării rare, întreabă și despre autonomia reală. Nu autonomia din broșură, ci felul în care se comportă mașina în viața de zi cu zi. Uneori, un rezervor pe jumătate poate însemna 200 de kilometri. Alteori, dacă mergi mult pe autostradă, se duce mai repede. Îți faci calculele și pleci cu mintea mai liniștită.
Confortul și funcțiile care, la drum, contează mai mult decât crezi
Închiriezi o mașină pentru mobilitate, dar confortul e parte din siguranță. Când stai cu spatele tensionat, când te enervează un zgomot, când nu poți regla oglinda cum trebuie, obosești mai repede și reacționezi mai greu.
Geamuri, închidere centralizată și chei
Verifică geamurile electrice, inclusiv cele din spate. Poate părea un moft până când intri într-o parcare cu barieră și realizezi că geamul pasagerului nu coboară, iar tu ai nevoie să iei tichetul. Nu e o tragedie, dar e stres gratuit.
Testează închiderea centralizată, telecomanda, deschiderea portbagajului. Dacă există două chei, întreabă unde este a doua. Unele firme oferă o singură cheie și e în regulă, dar e bine să știi dinainte. O cheie care rămâne blocată în portbagaj nu e o poveste simpatică.
Climatizare, scaune încălzite și dezaburire
Dacă mașina are climatizare automată, testează-o un pic. Nu doar că pornește, ci și că schimbă temperatura. Uneori un sistem pare să funcționeze, dar răcește slab sau încălzește greu.
Dacă e iarnă și mașina are scaune încălzite, verifică dacă merg. Nu e un lux inutil când ai de condus două ore pe frig și vrei să rămâi relaxat.
Dezaburirea, mai ales pe lunetă, merită și ea verificată. O lunetă aburită pe ploaie e genul de lucru care te face să te simți mic în propria mașină, de parcă nu mai controlezi spațiul din jur.
Sunet, încărcare, conectivitate
Conectează telefonul. Vezi dacă porturile USB funcționează, dacă priza de brichetă alimentează un încărcător, dacă Bluetooth-ul se conectează fără să îți ceară jumătate de zi.
Nu e doar pentru muzică. Pentru mulți dintre noi, telefonul e navigație, apeluri, mesaje urgente, tot. Iar un telefon fără baterie pe drum, când ai nevoie să găsești un loc sau să suni, e fix tipul de problemă care te face să te simți singur.
O verificare scurtă a comportamentului la mers, cu atenție la detalii
Când pleci de pe loc, ține radioul oprit pentru câteva minute. E tentant să pui muzică imediat, ca să intri în stare de drum, dar e mai bine să asculți mașina.
Caută vibrații în volan, zgomote la denivelări, un huruit care se schimbă odată cu viteza. Uneori e ceva minor, o piatră prinsă în anvelopă. Alteori e un rulment obosit. Nu trebuie să diagnostichezi, doar să observi.
Fii atent la direcția în linie dreaptă. Dacă mașina trage într-o parte pe un drum drept și plan, nu e ideal. Poate fi presiune diferită în anvelope, poate fi geometrie. Oricum ar fi, merită spus.
Pe frânare ușoară, vezi dacă mașina frânează liniar. Dacă simți vibrații în pedală, poate fi un disc ușor ovalizat. Se mai întâmplă. Important e să fie consemnat și, dacă vibrația e puternică, să nu pleci cu ea.
Returul începe, de fapt, din prima zi
O idee care mi-a făcut viața mai simplă este să mă gândesc la momentul returnării chiar din clipa în care plec cu mașina. Nu într-un sens anxios, ci practic.
Păstrează bonurile de combustibil dacă politica firmei cere să returnezi cu plinul făcut. Fă o fotografie la nivelul de combustibil și la kilometraj când pleci. Dacă te prinde noaptea la retur, vei avea o referință clară.
În timpul perioadei de închiriere, dacă observi ceva nou, un zgomot care apare brusc, un martor care se aprinde, nu aștepta până la final. Sună și anunță. E mult mai ușor să rezolvi lucrurile când sunt proaspete, nu când toată lumea e deja cu ochii pe program și cu mâna pe semnătură.
O ultimă privire înainte să pleci
Înainte să ieși din parcare, mai fă o verificare scurtă, ca un fel de respirație adâncă. Oglinzi reglate, scaun reglat, centură, lumini, telefon conectat dacă ai nevoie de navigație, actele în loc sigur.
Și, poate cel mai important, dă-ți voie să pleci liniștit. Verificarea tehnică nu e un ritual de frică. E o formă de grijă. Te așezi la volan și știi că ai făcut ce depinde de tine.
Când ești pe drum, ai nevoie de mintea ta liberă. Să te uiți la semne, la oameni, la cer, la felul în care se schimbă lumina după ora cinci. Nu să te întrebi dacă zgomotul acela din roata dreapta față era de la o pietricică sau de la ceva care se rupe încet.
Dacă îți intră în obișnuință să verifici mașina, o să vezi că devine natural. Nu te mai simți nici stingher, nici exagerat. E ca atunci când îți verifici buzunarele înainte să pleci din casă, chei, telefon, portofel. Nu pentru că te aștepți la dezastru, ci pentru că îți place să ai lucrurile în ordine. Și, sincer, viața e destul de complicată oricum. Măcar mașina cu care pleci la drum să fie un motiv în minus de stres.
