Întrebarea nu e doar tehnică, ține și de felul în care ne liniștim pe noi înșine când urcăm la volan. Am întâlnit șoferi care au încheiat o poliță în grabă, la un preț bun, apoi au văzut o ofertă mai avantajoasă și au cumpărat a doua, gândindu-se că „mai mult” înseamnă „mai sigur”.
Alții au schimbat brokerul, au bifat câteva câmpuri online și s-au trezit cu două polițe active fără să-și dea seama. Și, între noi fie vorba, există și teama aceea secretă: „dacă am două, primesc dublu în caz de accident?”
Adevărul merită spus limpede, fără încurcături juridice spuse în șoaptă. În România, legislația permite ca același vehicul să aibă, în același timp, două sau chiar mai multe polițe RCA valabile. Nu e o contravenție, nu e o situație exotică. E o realitate pe care legea o recunoaște și o reglementează clar. Dar, și aici e miezul, existența mai multor polițe nu înseamnă că despăgubirea se dublează. Înseamnă altceva, mai puțin spectaculos, dar corect pentru toți cei implicați.
Ce spune legea, spus pe înțelesul tuturor
În centru avem un principiu simplu: RCA este o asigurare de răspundere față de terți. Nu îți repară ție mașina dacă ai fost vinovat, ci acoperă pagubele pe care le-ai produs altcuiva. Dacă, la data accidentului, există mai multe contracte RCA valide pentru același vehicul, despăgubirea nu se plătește de două ori aceleiași persoane păgubite. Se plătește o singură dată, la valoarea prejudiciului dovedit, în limitele legale, iar asigurătorii împart între ei nota de plată, în mod egal, după aceea. Pentru păgubit e o ușurare, pentru că își primește banii integral de la compania la care se adresează; pentru asigurători, e o socoteală între profesioniști, făcută în spatele ușilor, ca să nu-ți bată ție la cap cu calcule.
Imaginează-ți scena: ai lovit din neatenție bara spate a mașinii din față, într-o intersecție aglomerată. Proprietarul celuilalt vehicul depune cererea de despăgubire la unul dintre asigurătorii tăi. Acesta plătește integral, apoi, ca într-o înțelegere între coechipieri, își recuperează partea de la ceilalți asigurători care aveau polițe active pe mașina ta. Păgubitul nu este plimbat, nu i se cer două dosare, nu i se taie suma în două. Un cadru normal, care evită tenisul birocratic.
Două polițe nu înseamnă dublă protecție, ci dublă plată
Aici apare confuzia care roade. Două polițe nu te „acoperă” de două ori. În practică, fie că ai una sau trei polițe, persoana păgubită tot o singură despăgubire primește. Diferența se vede la buzunarul tău, nu la drepturile celuilalt. Tu plătești două prime. Într-un fel, cumperi două umbrele pentru aceeași ploaie și tot ud e asfaltul. Dacă te liniștește, e bine; dacă nu, e o cheltuială inutilă.
Mi s-a întâmplat să vorbesc cu prieteni care și-au „dublat” RCA-ul pentru că au apăsat prea repede pe „plătește”. Și-au dat seama după ce au primit două documente, cu serii diferite, dar aceeași mașină, aceeași perioadă. Prima reacție a fost panica. A doua, speranța naivă a unui avantaj în caz de necaz. Ce a rămas la final a fost lecția: vigilență la date, agent și perioadă. Acolo se joacă meciul adevărat.
Ce poți face dacă ai deja două polițe
Veștile sunt, totuși, bune. Regula actuală îți dă dreptul să alegi să păstrezi o singură poliță. Ai, practic, o fereastră în care îți poți exercita opțiunea de a rezilia contractele încheiate ulterior primei polițe active. E un fel de „curățenie de primăvară” în acte, cu scopul de a nu plăti de două ori pentru același lucru. Procedural, anunți asigurătorul despre existența celorlalte contracte și soliciți menținerea în vigoare a uneia singure, de regulă cea mai avantajoasă pentru tine, fie prin preț, fie prin serviciile auxiliare, cum ar fi decontarea directă sau rapiditatea constatării.
Nu e un joc al orgoliilor, ci unul al termenelor. Cu cât trimiți mai repede solicitarea, cu atât cresc șansele să recuperezi partea din primă aferentă perioadei neconsumate la polița la care decizi să renunți. Și încă un detaliu de viață reală, dincolo de litera legii: brokerii serioși te ajută cu pașii concreți și cu dovezile necesare. E acel moment când politețea și răbdarea lor fac diferența dintre o zi irosită și o problemă închisă în zece minute.
Cum alegi pe care o păstrezi
Alegerea nu trebuie să fie un capriciu, poate fi o decizie cu logică. Te uiți la stabilitatea asigurătorului, la reputația din piață pe partea de daune, la timpul mediu de răspuns, la opțiunea de decontare directă și la experiențele prietenilor tăi. Da, știu, prețul trage de mânecă. E firesc. Dar într-un context în care vrei liniște, nu doar un document frumos, uneori merită să plătești câțiva lei în plus pentru o companie care răspunde prompt. Aici intră în joc și povestea preferată a șoferilor: cât de repede primești constatarea, dacă poți încărca actele online, dacă ai un consilier care te sună și te ghidează atunci când ți s-a turtit aripa în parcare.
Pe scurt, păstrează polița care îți dă sentimentul acela plăcut că nu ești singur când se întâmplă inevitabilul. Uneori, e vorba de un detaliu banal, cum ar fi aplicația mobilă ori felul în care ți se vorbește la telefon. Să nu subestimăm lucrurile mărunte. Ele fac drumurile lungi suportabile.
Ce se întâmplă la daună când ai două polițe
Din perspectiva păgubitului, e simplu: alege un asigurător, depune cererea, primește despăgubirea. Din perspectiva ta, lucrurile rămân la fel de clare, chiar dacă ai două polițe. Nu deschizi două dosare pentru aceeași daună, nu alergi între companii ca între două ghișee rivale. Legea tocmai asta vrea să evite. După ce despăgubirea a fost plătită, asigurătorii își împart sarcina între ei, în părți egale, fără să-ți ceară ție să ții contabilitatea.
Mai apare o întrebare firească: dacă unul dintre asigurători contestă, întârzie sau nu răspunde? Regimul obligă compania la care s-a adresat păgubitul să soluționeze dosarul în termen. Apoi, recuperează partea de la ceilalți, prin mecanisme bine stabilite între companii. Mie mi se pare o dovadă de civilizație administrativă când clientul nu e prins la mijloc, iar sistemul își face treaba, chiar dacă în culise e un mic șah de sume și procente.
Are rost să „dublez” intenționat RCA-ul?
Dacă întrebarea vine din dorința de a fi mai bine protejat, răspunsul onest este nu. Nu câștigi nimic la nivel de despăgubire. Câștigi, cel mult, o brumă de confort psihologic, dar cu un preț recurent. Mai înțelept este să verifici cu grijă data de început a poliței când o cumperi online, să nu suprapui perioadele din neatenție, și să te asiguri că ai ales un asigurător cu servicii solide pe partea de daune. Dacă vrei să investești suplimentar în liniște, te poți gândi la o asigurare facultativă CASCO, care se ocupă de mașina ta atunci când vina e a ta sau când păgubitul e, să zicem, un stâlp pe care nu l-ai văzut seara în parcare.
Uneori ne e dor de ideea că putem „bate sistemul” cu o șmecherie ingenioasă. La RCA, sistemul e construit tocmai pentru a evita dublarea plăților. E corect față de toată lumea. Păgubitul își primește banii, iar tu nu plătești de două ori, dacă îți gestionezi corect documentele.
Când e bine să schimbi polița, totuși
Există momente în care chiar are sens să treci la alt asigurător, dar fără suprapuneri inutile. Când primești o ofertă mai bună pentru următoarea perioadă, când compania ta încetinește nepermis de mult la soluționarea daunelor, când îți dorești servicii pe care actualul contract nu ți le dă. Cheia e sincronizarea. La expirarea poliței vechi, pornește noul contract. Poți seta un reminder simplu în telefon sau în agenda de bord, așa cum îți notezi schimbul de ulei. Pare un amănunt, dar te scutește de emoțiile unui control în trafic sau de surpriza unei suprapuneri plătite din greșeală.
Îmi place să cred că grija pentru ordine în acte e un fel de grijă pentru noi înșine. Nu doar pentru că evităm amenzi ori drumuri la ghișee, ci pentru că trăim cu senzația că stăpânim ceva din haosul lumii. Drumul e același, semaforul e același, dar parcă respiri altfel când știi că ești acoperit corect, nici mai mult, nici mai puțin.
Un gând practic, spus pe scurt
Da, poți avea două polițe RCA în același timp. Nu, nu primești dublu dacă produci un accident. Da, poți alege să păstrezi o singură poliță și să renunți la cealaltă, recuperând partea din primă pentru perioada nefolosită, dacă te miști la timp. Și da, merită să alegi cu cap, să verifici datele de început și de sfârșit, să ții aproape un consilier sau un broker care te cunoaște pe nume. Micile atenții la detaliu ne scutesc de cheltuieli care nu aduc niciun strop în plus de liniște.
Iar dacă ai nevoie de un punct de pornire curat, verificat și simplu de folosit, îți las aici expresia pe care o cauți când te așezi la calculator într-o seară, după ce adormi copiii și vrei să pui ordine în toate: un rca auto. E un pas mărunt, dar lucrurile mari se clădesc din pași mărunți. Apoi, închizi laptopul, îți pui cana pe noptieră și te culci un pic mai liniștit, cu sentimentul că ți-ai făcut datoria față de tine și față de ceilalți.
Viața la volan e plină de nuanțe, de gesturi rapide și de decizii pe care nu le anunță nimeni din timp. Legile, cu răbdarea lor rece, încearcă să pună ordine. Iar noi, oamenii, aducem căldura și bunul-simț. Când vine vorba de RCA, claritatea câștigă. O poliță valabilă, de la un asigurător cu reflexe bune la daună, îți oferă exact ce ai nevoie. Două sau trei polițe nu vor schimba soarta unei lovituri nefericite, ci doar extrasul tău de cont. E liniștitor să știi asta, să nu trăiești cu așteptări false.
Închei cu imaginea unei dimineți obișnuite. Îți legi centura, pornești motorul, verifici oglinzile, dai drumul la radio. Îți amintești pentru o clipă de toate lucrurile pe care le porți cu tine: responsabilitatea pentru ceilalți, pentru propria familie, pentru fiecare drum pe care îl alegi. RCA-ul e, în fond, promisiunea ta de a repara când greșești. E contractul tău cu ceilalți. Și promisiunile mari merită făcute o dată, dar ținute cu seriozitate. Asta le dă greutate. Asta ne ține, cumva, mai buni pe șosea.
