Povestea țiglăriei de la Apoș, Sibiu

La sfârșitul lunii iunie, la Apos în județul Sibiu s-a inaugurat țiglăria tradițională de la Apos, care a și început să producă țiglă. Proiectul a demarat la începutul anului 2013 la inițiativa  Asociației Monumentum având și suportul Prințului Charles.

Cele 14 tipuri diferite de forme ale țiglelor istorice transilvănene aflate în colecția asociației vor primi o nouă viață. Potrivit inițiatorilor, prin reintroducerea învelitorilor tradiționale în peisajul satelor transilvănene se dorește revigorarea unui meșteșug aflat pe cale de dispariție care nu poate fi transmis decât din generație în generație; secretul producerii țiglei manuale fiind extrem de greu de deslușit altfel.

 

11202066_582010851940739_2101808125124722972_n
Prințul de Wales s-a arătat interesat de fiecare detaliu, fiind ghidat de către arhitectul Eugen Vaida, care l-a invitat să manufactureze o țiglă și să o inscripționeze, în buna tradiție a confecționării țiglei manuale.

Țigla confecționată manual este unul dintre puținele produse care poate intra în competiție cu prețurile produselor industriale, îmbătrânește frumos, iar calitatea este net superioară produselor industriale. Țiglăria a fost donată unui meșter cunoscut din Bâțanii Mari, județul Covasna, care va implica comunitatea din Apoș în manufacturarea țiglelor. Construcția este amplasată strategic într-un punct din care să poată deservi Valea Hârtibaciului și Valea Târnavelor.

1

 

2

 

3

 

4

 

 

5

Există în Ardeal acoperișuri de sute de ani, sprijinind opiniile specialiștilor care creditează acest material mai mult decât se scrie de regulă în documentația de garantare.

IMG_2579-before

104

Însă cele mai multe învelitori ale Sibiului, Sighișoarei sau Brașovului nu au mai mult de 100 de ani, deoarece au fost înlocuite periodic, iar prețul țiglei era mult mai bun în perioada industrializării. Țiglele sunt în general sub formă de solzi (așa-numita ”Biberschwanz”, specifică sudului Germaniei) sau rectangulare, foarte puțin profilate pentru a facilita scurgerea apei din precipitații. Deseori, vedem pe verso anul fabricării sau însemnele producătorului, metoda de identificare, dar și de faimă, întrucât țiglarii erau o breasla respectata, atunci când scoteau produse de calitate.
Fixarea țiglelor se făcea în cuie, pe astereală cu șipci. Șarpanta era din lemn, din grinzi solide care de cele mai multe ori depășeau necesarul de rezistență. Materialul devenise atât de comun, încât nu mai era considerat un produs de lux, fiind folosit inclusiv pentru acoperirea anexelor gospodăriilor – magazii, grajduri etc.

sursa: comunicate de presaasociatiamonumentum.ro

7 thoughts on “Povestea țiglăriei de la Apoș, Sibiu

Comments are closed.