Doi cititori ne-au adresat o întrebare importantă și au prezentat argumentele lor:
- Fiecare gospodărie are un coș de consum unic, consumând diferit din diversele componente ale indicelui prețurilor de consum. De exemplu, unii fumează, alții nu, unii investesc în cultură, iar alții nu, unii merg în vacanțe, în timp ce alții nu prea fac acest lucru.
- Prețurile plătite pentru achiziții pot varia semnificativ în funcție de magazinele de unde se cumpără și de perioada reducerilor sau ofertelor. Indicatorul statistic reflectă doar un preț mediu.
- Neeconomisirea banilor în depozite, din cauza dobânzilor mai mici comparativ cu rata inflației, ar putea duce la lipsa lichidităților în situații de urgență, cum ar fi intervenții medicale sau oportunități neprevăzute, ceea ce ar necesita un credit bancar, adesea cu dobânzi mari, care ar putea să nu fie aprobat.
- Unele prețuri nu cresc în același ritm cu rata inflației, cum ar fi multe produse electronice.
- Resursele economisite pot fi utilizate, de exemplu, pentru renovarea unei locuințe, iar costurile materialelor de construcție și ale manoperei pot evolua diferit față de rata generală a inflației.
- În plus, se pot lua în considerare și costurile de oportunitate: într-o anumită situație, poate fi necesară o sumă de bani, care ar putea fi devalorizată față de suma inițială, iar lipsa acestor fonduri la momentul respectiv ar putea duce la pierderea oportunității.
În concluzie, cititorii noștri susțin că o comparație superficială a dobânzilor pentru economisire cu rata inflației, un indicator macroeconomic, poate să nu fie o alegere inspirată.
Răspunsul nostru:
Compararea dobânzii cu inflația este, cu toate acestea, utilă, deși utilizarea ei ca unic criteriu de decizie poate fi înșelătoare. Faptul că economiile își pierd puterea de cumpărare nu înseamnă că este greșit să fie păstrate.
Sunt trei aspecte:
1. Inflația medie nu reflectă întotdeauna realitatea fiecărei familii. Punctele 1, 4 și 5 sunt corecte: structura cheltuielilor și destinația economiilor contează. Dacă economisești pentru renovare, evoluția costului renovării este mai relevantă decât evoluția coșului general de consum. BCE a explicat diferența dintre inflația măsurată și cea resimțită de fiecare gospodărie. Explicația BCE
Diferența funcționează în ambele sensuri: inflația personală poate fi diferită de cea oficială. Specificitatea coșului nu dovedește că pierderea reală este mai mică.
În legătură cu punctul 2, afirmația că „indicatorul statistic nu selectează decât un preț mediu” este o simplificare. Institutul Național de Statistică (INS) colectează lunar aproximativ 150.000 de prețuri pentru a calcula rata inflației din România, agregându-le într-un indice ponderat. De asemenea, un nivel scăzut al prețurilor nu implică neapărat o rată mai mică a scumpirilor.
Se face referire la diferența dintre prețul unui produs și creșterea acestuia.
La magazinul A, prețul rămâne mai mic, dar scumpirea a avut loc în aceeași proporție. Astfel, alegerea unui magazin ieftin nu garantează că inflația suportată este mai mică.
Dacă anul trecut ai cumpărat de la B cu 15 lei, iar acum găsești același produs la A cu 11 lei, cheltuiala ta scade, deși ambele magazine au crescut prețul. Observația celor doi colegi care au menționat alegerea magazinelor și ofertelor este pertinentă: schimbarea locului de cumpărare poate compensa scumpirile.
2. Lichiditatea are valoare chiar și atunci când randamentul real este negativ. Acesta mi se pare cel mai puternic argument din text, menționat la punctele 3 și 6. Banii disponibili pot evita necesitatea unui credit costisitor, vânzarea forțată a unui activ sau pierderea unei oportunități. Rolul unui fond de urgență este să permită acoperirea cheltuielilor neprevăzute fără a depinde imediat de împrumuturi.
De exemplu, ipotetic, cu o dobândă netă de 5% și o inflație de 8%, randamentul real anual este de aproximativ −2,8%. Pierderea există, dar poate fi un cost acceptabil pentru acces rapid și sigur la bani. Este important să se verifice și accesibilitatea efectivă: un depozit la termen poate implica pierderea dobânzii în cazul retragerii anticipate.
3. Decizia de a economisi trebuie să fie separată de alegerea locului în care sunt păstrate economiile. Din afirmația „depozitul nu bate inflația” nu reiese „mai bine cheltuiesc banii”. Este necesară evaluarea alternativelor, inclusiv riscurile, costurile și disponibilitatea acestora.
Argumentul lichidității nu justifică păstrarea tuturor economiilor pe termen lung în instrumente cu randament real negativ. Sumele necesare pentru urgențe și cele destinate unor obiective pe termen lung au funcții diferite.
Aș reformula concluzia astfel: Compararea dobânzii nete cu inflația este un instrument util pentru evaluarea puterii de cumpărare, dar nu este suficientă pentru a decide asupra economisirii. Este important să se ia în considerare și destinația banilor, orizontul de timp, lichiditatea, riscurile și alternativele disponibile. Un randament real negativ poate fi acceptabil dacă disponibilitatea banilor aduce un beneficiu mai mare.
Sursa articol: https://hotnews.ro/e-ok-sa-comparam-rata-dobanzii-bancare-sau-a-titlurilor-de-stat-cu-inflatia-2392148
Sursa foto: stevepb / Pixabay


