Navigația cu velierul sau cu o barcă cu motor nu mai este demult o activitate rezervată exclusiv marinarilor experimentați sau celor care au crescut aproape de mare. Astăzi, tot mai mulți pasionați de aventură, natură și libertate aleg să urmeze cursuri de skipper pentru a putea conduce o ambarcațiune proprie sau închiriată.
Dar, odată cu acest interes tot mai mare, apare și o întrebare frecventă și firească: este posibil să devii skipper dacă nu știi să înoți?
Pentru mulți, ideea de a fi pe mare fără a ști să înoate pare nu doar riscantă, ci chiar paradoxală. Există convingerea aproape universală că orice navigator ar trebui, prin definiție, să fie un înotător bun. În realitate, situația este ceva mai nuanțată și merită analizată în detaliu.
Ce implică un curs de skipper?
Cursurile de skipper, în special cele care oferă certificarea pentru conducerea ambarcațiunilor de agrement, implică două componente principale: pregătirea teoretică și instruirea practică. Pregătirea teoretică cuprinde navigația, meteorologia, regulile de circulație pe ape, semnalizarea maritimă, regulile internaționale de coliziune, manevrarea ambarcațiunii, dar și noțiuni esențiale de prim ajutor.
Instruirea practică presupune exersarea manevrelor pe barcă, acostări, ridicarea velelor, pilotajul motorului și, de asemenea, simularea unor situații de urgență.
În niciunul dintre aceste module nu este inclusă, ca cerință formală, obligativitatea de a ști să înoți. În multe țări, inclusiv în legislația românească privind permisul de barcă clasa C, nu există o astfel de condiție explicită.
Acest permis permite navigația pe ape maritime 6 mile față de coastă, dar nu impune candidatului să demonstreze abilități de înot la evaluarea finală.
Riscurile reale versus riscurile percepute
Frica de a naviga fără a ști să înoți este absolut justificată la nivel emoțional. Ideea de a fi înconjurat de apă fără a avea capacitatea de a supraviețui în caz de cădere în mare poate provoca anxietate majoră. Totuși, trebuie înțeleasă diferența dintre probabilitatea reală a unui accident și frica subiectivă asociată cu necunoașterea înotului.
Toate cursurile serioase de skipper includ module despre siguranță, folosirea vestei de salvare, comportamentul în caz de om la apă (man overboard), semnalizarea de urgență și utilizarea echipamentului de salvare. De fapt, vestele de salvare moderne au o flotabilitate excelentă și, atâta timp cât sunt corect purtate, pot menține pe linia de plutire orice adult conștient, indiferent dacă știe sau nu să înoate.
Mai mult, în cadrul cursurilor practice, accentul se pune pe prevenția accidentelor, pe controlul precis al ambarcațiunii și pe navigație prudentă. Scopul este să înveți cum să nu ajungi niciodată într-o situație care să necesite înotul ca soluție de salvare.
Argumente pro învățare în contextul cursului
Chiar dacă nu este obligatoriu, să știi să înoți rămâne un avantaj semnificativ pentru orice navigator. În caz de urgență, abilitatea de a înota câteva zeci de metri poate face diferența între viață și moarte, mai ales dacă vesta de salvare nu este disponibilă sau este purtată incorect.
Totodată, există situații încă frecvente în navigația de agrement în care este nevoie să ajungi în țărm într-un port aglomerat, să recuperezi o barcă auxiliară (dinghy) dusă de curenți sau să asiguri un cap de acostare de pe un ponton aflat la distanță mică de barcă. În toate aceste situații, un minim de abilitate în înot este de necontestat.
În plus, învățarea înotului este o investiție valoroasă și pentru starea psihică a viitorului skipper. Mulți cursanți care nu știau să înoate au povestit că frica de apă le-a redus capacitatea de concentrare în timpul cursului, iar învățarea acestei abilități a adus o eliberare semnificativă și o mai bună asumare a rolului de conducător al unei ambarcațiuni.
Cadrul legal și reglementările nautice
După cum am menționat anterior, legislația românească nu cere, la ora actuală, ca persoanele care doresc să obțină permisul de barcă clasa C să demonstreze abilități de înot.
Acest permis oferă dreptul de a conduce ambarcațiuni de agrement pe lacuri, fluvii și pe ape maritime 6 mile față de coastă. Totuși, instituțiile care organizează examenele de specialitate pot pune accent pe verificarea riguroasă a echipamentului de salvare, a procedurilor de urgență și a capacității candidatului de a răspunde calm și logic în situații de criză.
Pe plan internațional, există variații de la țară la țară. În unele locuri, în special în sistemele nautice foarte dezvoltate, precum cele din Regatul Unit sau Australia, este recomandat ca viitorii skipperi să aibă o minimă abilitate în înot, dar nici acolo nu este o condiție eliminatorie. În schimb, accentul este pus pe formarea continuă, participarea la cursuri de supraviețuire pe mare și exersarea manevrelor de salvare cu echipament complet.
Perspective psihologice și emoționale
Teama de apă este una dintre cele mai profunde frici umane, iar necunoașterea înotului poate transforma orice experiență pe barcă într-una tensionată. În astfel de cazuri, participarea la un curs de skipper poate reprezenta și o provocare personală, un pas spre depășirea unei limite mentale.
În multe situații, instructorii cu experiență sunt pregătiți să acompanieze acest proces cu răbdare, empatie și explicații detaliate, astfel încât cursantul să se simtă confortabil chiar dacă nu are abilități acvatice dezvoltate.
Pe de altă parte, trebuie spus clar că lipsa abilității de înot nu trebuie să fie o barieră definitivă în calea pasiunii pentru navigație. Cu echipament potrivit, instruire riguroasă și o echipă competentă, este perfect posibil ca cineva fără experiență în apă să se bucure de libertatea oferită de navigația de agrement, atât timp cât riscurile sunt cunoscute și gestionate cu luciditate.
Incotro te poartă vântul dorinței
A înțelege navigația nu înseamnă doar să manevrezi o barcă, ci să accepți complexitatea elementelor, a emoțiilor și a situațiilor neprevăzute. Poți deveni skipper chiar dacă nu știi să înoți, în măsura în care ești conștient de limitările tale, le compensezi prin prudență, echipare adecvată și deschidere spre învățare. Dar, dacă poți, învață să înoți. Nu pentru că ar fi o condiție formală, ci pentru că în larg, fiecare metru în plus de siguranță contează.
Navigația este, în fond, o metaforă a vieții: nu trebuie să stăpânești toate elementele pentru a porni la drum, dar trebuie să fii pregătit să le înțelegi și să le respecți. Apele mării nu cer să fii înotător, dar cer să fii responsabil.
