Când au împodobit românii pentru prima dată bradul de Crăciun?

Posted on 26 noiembrie 201525 noiembrie 2015 by Țărăncuța Urbană

Tradiția împodobirii bradului și a casei cu crenguțe de brad este un obicei preluat pe la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, bradul simbolizând prin forma sa triunghiulara Sfânta Treime, iar podoabele cu care bradul este împodobit semnificând cunoașterea și bogăția, asemeni pomului sacru din Grădina Edenului, în care se găseau merele – fructele cunoașterii.

Se cunoaște foarte puțin faptul că și dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înțeles total diferit: bradul era un copac ritual tăiat la nuntă sau la moartea cuiva. Obiceiul încă se păstrează în regiuni din Oltenia și sudul Banatului.

Bradul, împodobit în vechime cu fructe, flori, nuci poleite, lumânărele și panglici simboliza pomul vieții, arborele fertilizator, de bun augur. Simbolul bradului se regăsește în foarte multe piese de artă populară precum covoarele, ștergarele și iile.

Împodobirea bradului în zilele noastre

În zilele noastre împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul rural cât și urban, odată cu așteptarea în seara de Ajun a lui Moș Crăciun. În povestirile părinților noștri, de cele mai multe ori bradul era adus de Moș Crăciun, atunci când copiii dormeau. Sau în locul lui Moș Crăciun nu apucau să vadă decât bradul trecând pe sub fereastră.

Din plastic sau natural, bradul nu lipsește din nicio casa – mai ales în cele care există copii – în Ajunul Crăciunului și cu o nerăbdare crescută așteptăm înfrigurați cu mic și mare momentul magic al împodobirii bradului.

Beteala, globulețele colorate ce sclipesc în lumina lumânărilor și a luminițelor colorate ce dau parcă viață bradului, steaua vestitoare a Nașterii Domnului Iisus cocoțată în vârful bradului toate ne anunță Seara cea Mare.

După zilele de Crăciun, bradul rămâne ca decorațiune de sezon, ca motiv de mândrie (mai ales pentru gospodinele cochete din ziua de azi) sau pentru că nu se îndură să-l arunce prea repede. Oricum, în cele mai multe din casele românilor există obiceiul ca bradul să fie aruncat înainte de Bobotează, urmând să primenească locuința pentru sărbătoarea Botezului Domnului. În acel moment nostalgia pomului de Crăciun este alungată spre a se face loc Noului An în deplinul sens al cuvântului.

Dacă vrei să respecți cu strictețe momentul când se împodobește bradul de Crăciun atunci trebuie să o faci exact în ziua de 24 decembrie.

Se spune că primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. În Franța apare în 1521, după ce prințesa Helene de Mecklenburg s-a căsătorit cu ducele de Orleans, iar în Anglia în 1841. Însă, bradul de Crăciun, așa cum îl vedem împodobit în zilele noastre, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.

Bradul de Crăciun ajunge în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania și cu mercenarii plătiți să lupte în Războiul de Secesiune. Dar împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.

Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți. Cu timpul, bradul de Crăciun a fost împodobit cu fructe, flori de hârtie, biscuiți, ca mai târziu, să se orneze cu lumânări și globuri colorate. Globurile confecționate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878. Există obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al acelei stele care i-a călăuzit pe magi până în Betleem.

În felul acesta oamenii au început să considere bradul un simbol al creștinismului, să-l venereze și să-l considere Arborele lui Dumnezeu. Așa se face că prin secolul al 12-lea bradul era agățat de tulpină, cu vârful în jos, la intrarea în casă ca simbol că acolo este un loc în care stau creștini. Obiceiul folosirii bradului de Crăciun este de origine romana.
Primul brad de Crăciun în țara noastră

Primul brad împodobit cu câteva zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului a fost prezent în Palatul principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866. Începând cu această dată, românii au preluat obiceiul de a împodobi bradul în apropierea Crăciunului.

Asta este legenda. De aici și până la simbolistica din prezent a bradului de Crăciun a fost doar o chestiune care a ținut de imaginația oamenilor, de obiceiurile locului și de felul în care oamenii au înțeles că trebuie să se bucure de frumusețea, optimismul și încrederea pe care le aduce Sărbătoarea Crăciunului.

foto: Pinterest